COMUNICAT

Departamentul Juridic al SCMD, intrunit in sedinta din 28.12.2010, a continuat dezbaterile pe tema strategiei de contestare a deciziilor de recalculare a pensiilor.

S-au stabilit masuri organizatorice privind modul concret de actiune si comunicare cu filialele.

S-a discutat continutul proiectelor unor documente privind contestatiile la comisiile special constituite in acest scop si actiunile in justitie. S-a conceput un proiect de ghid al demersurilor ce trebuie facute de catre fiecare membru SCMD, incepand cu momentul primirii noilor decizii.

Dupa finalizare acesta va fi pus la dispozitia membrilor de sindicat. Se recomanda actualizarea permanenta la zi a bazei de date privind evidenta membrilor de sindicat si centralizarea de elemente concrete privind nelegalitatea asupra continutului adeverintelor de venituri precum si alte aspecte ce pot fi utilizate ca probe in justitie.

SECRETAR GENERAL AL SCMD,

Col. (r) dr. Constantin MONA

PENTRU A ÎNŢELEGE PREZENTUL, E NECESAR SĂ NE CUNOAŞTEM TRECUTUL – SĂ-L AFLĂM!

DOCUMENT DE ARHIVA!

FIECARE ARE LIBERTATEA DE A INTELEGE CE SI CUM DORESTE !

PLACE SAU NU, MESAJUL UNUI ROMAN, UCIS DE UNII SI DE ALTII, ESTE IZBITOR DE ACTUAL DESI ESTE SCRIS IN URMA CU CCA 70 DE ANI !

Romania: problemele eterne, dar mai avem oamenii care sa-si puna viata chezas ?

Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul politicienilor de-atunci, I.C. Brătianu.

În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleaşi: nimeni n-a fost in stare să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu atunci.

În zilele minciunii univesale, a spune adevărul e un act de dizidenţă.

RESTITUIRI:

Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942)

Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba.

Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră.

Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri.

Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu.

Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni.

În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?!

Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari.

În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică.

Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.

Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale,

exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940.

Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat,

în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi:

Cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi.

Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public;„concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului.

Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi.

Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu cinism pe acest trecut şi – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercaţi să acuzaţi şi să sabotaţi, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare la care s-a antrenat toată naţia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu va avea nici moşii, nici vii, nici pivniţi de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnaţii, nici nepoţii, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.

Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră.

Fiţi încredinţaţi, sunteţi înfieraţi şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaţilor.

Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a salva un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră.

Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumăraţi – mici şi mari – oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, mai ales, pentru că nu au uitat că în Iaşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmăţul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga şi dezmăţata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca o culme a cinismului lor, erau ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara.

Eu şi mulţi alţii încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat.

Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei naţii care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care aţi făcut şi faceţi sistem.

Niciodată, pentru a fi salvată, naţiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, cu discreţia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când aclama un om nou, care eram eu.

Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra.

După ce am reluat Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereţi, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.

V-am arătat consideraţiunile militare, politice, economice şi morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, aţi refuzat.

După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-aţi trimis memorii prin care îmi arătaţi situaţia şi-mi dădeaţi noi sfaturi.

V-am oferit să luaţi conducerea şi să faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-aţi cerut să retrag armata din Rusia şi m-aţi îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu America.

Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump.

Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviaţia are forţa de distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918.

Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii?

Vă daţi seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota uşurinţă totală, nepricepere militară şi prostie.

Soluţia ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situaţia Serbiei şi Greciei.

Poftiţi, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. Retrageţi dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia.

Numai că trebuie să întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea.

A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabilităţii şi a feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.

Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun.

Conducătorul nefericit al Franţei – şi mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut şi el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul naţiunilor”.

Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.

Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, plecând de la consideraţiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare şi de logica bunului-simţ, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.

Mareşalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situaţiunilor grele lecţia care li se cuvenea şi care a fost aplaudată de toţi oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată.

Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni şi himere”.

Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face şi prostii.

V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare.

Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui.

V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele.

Ca oamenii cei mai lipsiţi de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naţionalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă eraţi în luptă – aţi exploatat-o, aţi minţit-o, aţi demoralizat-o, aţi exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, aţi dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu – Urdăreanu – Lupeasca, la catastrofa din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndrăzniţi astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza.

Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmăţului moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie."

(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. Antonescu,dos. 61/1940, f. 88-221)

PREŞEDINTELE L-A NUMIT PE GENERALUL-MAIOR ŞTEFAN DĂNILĂ ŞEF AL STATULUI MAJOR GENERAL

Preşedintele Traian Băsescu a semnat, luni, decretul privind numirea generalului-maior Ştefan Dănilă în funcţia de şef al Statului Major General, informează Preşedinţia.

Ştefan Dănilă îl va înlocui pe amiralul Gheorghe Marin la conducerea Statului Major General.

Dănilă are 45 de ani, este căsătorit şi are o fiică. El s-a născut la 14 mai 1965 şi a absolvit Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, după care a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie "Aurel Vlaicu" şi a devenit pilot militar.

Între 2005 și 2008, a îndeplinit funcţia de şef secţie metodica pregătirii de zbor în Statul Major al Forţelor Aeriene. În aprilie 2008, a fost numit comandant al Bazei 95 Aeriene, iar în septembrie, acelaşi an, comandant al Bazei (Flotilei) 90 Transport Aerian.

A obţinut succesiv calificările de pilot şi instructor de zbor pe avionul de luptă, iar din anul 2009 a început zborul pe avionul de transport C-130 Hercules. La 25 octombrie 2009, a fost avansat la gradul de general de flotilă aeriană. Dănilă a fost din nou înaintat în grad la 29 noiembrie 2010.

De la 1 octombrie 2010, a început activitatea în Statul Major General, îndeplinind funcţia actuală.

Dănilă a primit de-a lungul timpului mai multe decoraţii, cele mai imporante fiind Ordinul "Steaua României" în grad de Cavaler şi Ordinul "Virtutea aeronautică" în grad de Cavaler.

Mandatul amiralului Gheorghe Marin la conducerea SMG a fost prelungit în vara lui 2010 şi se încheie la 1 ianuarie 2011.

Sursa : Cotidianul

PENTRU CEI AFECTATI DE LEGEA 329/2009

Suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii dreptului la munca - o masura neconstitutionala

conf. univ. dr. Valerica DABU

avocat Remus BORZA

Prin capitolul IV "Masuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329 din 09.11.2009 s-au introdus unele reglementari care afecteaza drepturile fundamentale la munca si la pensie, reglementari care, în opinia noastra, necesita o analiza mai atenta prin prisma Constitutiei. Din acesta dispozitiile mai relevante ar fi: "Art. 18. - (1) Pensionarii prevazuti la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfasoara activitati profesionale pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a prezentului capitol, sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. (2) Persoanele prevazute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Art. 19. - (1) În situatia persoanelor care beneficiaza, prin cumul, de pensie/pensii stabilita/stabilite atât în sistemul public cât si/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2) Daca nivelul pensiilor nete cumulate se situeaza sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie, potrivit legii, în cadrul entitatilor prevazute la art. 17 alin. (1).

(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, persoana are obligatia de a-si exprima optiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la mentinerea în plata a pensiei fata de cuantumul careia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4) Prevederile alin. (3) se aplica si persoanelor prevazute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligatia de a-si exprima optiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de imposibilitate a exercitarii cumulului.

Art. 21. - În cazul în care optiunea este exprimata în termenul prevazut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4), plata pensiei/pensiilor se suspenda începând cu luna urmatoare celei în care a fost exprimata optiunea pentru continuarea activitatii."

Art. 20. - Neîndeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii în termenul prevazut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4) din Legea nr. 329/2009 constituie cauza de încetare de drept a raporturilor de munca stabilite în baza contractului individual de munca sau a actului de numire în functie, precum si a raporturilor de serviciu."

Dintre reglementarile mai sus citate vom aborda numai câteva prin prisma dispozitiilor constitutionale si a unor acte fundamentale internationale astfel:

1. În primul rând, prin în art. 18 mai sus citat se creeaza un tratament juridic discriminatoriu al unor pensionari în raport cu ceilalti pensionari pe un criteriu special, cuantumul unui drept patrimonial - dreptul la plata pensiei ce face parte din conceptul de avere1. Aceasta rezulta indubitabil din expresia folosita de legiuitor când defineste criteriul folosit ca fiind "nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie"(1693 lei). Sub acest aspect dispozitiile art. 18 din Legea nr. 329/2009, instituind o discriminare pe criterii de avere, sunt susceptibile de neconstitutionalitate deoarece în opinia noastra contravin unor dispozitii imperative din Constitutia României, pactele si tratatele internationale la care România a aderat astfel:

1 În art. 1 pct. 2 din Legea nr. 144 din 21 mai 2007 dreptul la încasarea pensiei este inclus în avere când se dispune: "prin averea dobândita, supusa verificarii în sensul prezentei legi, se întelege totalitatea bunurilor, precum si a drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ce apartin unei persoane, care trebuie cuprinse în declaratia de avere, potrivit legii." Ca dreptul la pensie este un bun s-a pronuntat si CEDO în cauza Buchen contra Cehiei.

- art. 4 pct. 2 din Constitutie interzice orice discriminare pe criteriul de avere2, si ca urmare orice lege care ar institui o astfel de discriminare este neconstitutionala inclusiv dispozitiile art. 18 din Legii nr. 329/2009;

2 În art. 4 din Constitutie se dispune: art. 4 Unitatea poporului si egalitatea între cetateni....(2) România este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de..., de avere sau de origine sociala.)

- art. 16 din Constitutie instituie egalitatea în drepturi, în fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari; or suspendarea dreptului la pensie numai pentru unii pensionari este o discriminare în raport cu ceilalti pensionari care continua sa beneficieze atât de pensie cât si de salariul în domeniul bugetar. Ca urmare si din acest punct de vedere dispozitiile art. 18 din Legii nr. 329/2009 sunt neconstitutionale;

- discriminarea pe criteriul averii este interzisa si prin art. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului în care se dispune: "Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta Declaratie fara niciun fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa,... " avere, nastere sau orice alte împrejurari." Deci dispozitiile art. 18 din Legea nr. 329/2009 contravin si art. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului;

- discriminarea pe criteriul averii este interzisa si prin art. 2 pct. 1 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice3 în care se dispune: "Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa respecte si sa garanteze tuturor indivizilor care se gasesc pe teritoriul lor si tin de competenta lor drepturile recunoscute în prezentul Pact, fara nicio deosebire, în special de rasa, culoare, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau întemeiata pe orice alta împrejurare." Iar în art. 26 din acelasi Pact se dispune: "Toate persoanele sunt egale în fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, în special de rasa,...., avere, nastere sau întemeiata pe orice alta împrejurare." Este evidenta interzicerea prin acte fundamentale a oricarei discriminari pe criterii de avere chiar daca este facuta printr-o astfel de lege cum este Legea nr. 329/2009;

3 Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice a fost ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

- de asemenea si prin art. 2 pct. 2 din Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale4 se interzice discriminarea pe baza de avere când se dispune: "Statele parti la prezentul Pact, se angajeaza sa garanteze ca drepturile enuntate în el vor fi exercitate fara nicio discriminare întemeiata pe rasa,..., avere, nastere sau întemeiata pe orice alta împrejurare." Ca urmare se poate sustine ca Guvernul a încalcat aceasta dispozitie în procedura de elaborare a Legii nr. 329/2009;

4 Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale a fost ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

- discriminarea pe criteriul averii este interzisa si prin art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului denumit "Interzicerea discriminarii" în care se dispune: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute în prezenta Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, în special, pe..., avere, nastere sau orice alta situatie". Deci într-un eventual proces la Curtea Europeana Statul român este susceptibil de condamnare în cazul aplicarii acestei discriminari create prin Legea nr. 329/2009;

- si în Conventia OIM nr. 111/1958 ratificata de Parlamentul României prin Decretul nr. 284/1973 privind discriminarea în domeniul fortei de munca si exercitarii profesiei se prevad obligatii pentru Statele semnatare de a abroga legile care creeaza astfel de discriminari: "Articolul I. 1. În întelesul prezentei conventii, prin termenul discriminare se întelege: a). b) orice alta diferentiere, excludere sau preferinta având ca efect suprimarea sau stirbirea egalitatii de posibilitati sau de tratament în materie de ocupare a fortei de munca si exercitare a profesiei, care ar putea fi specificata de catre statul membru interesat dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, daca acestea exista, precum si a altor organisme competente....Art. 3. Orice stat membru care aplica prezenta conventie trebuie, prin metode adaptate conditiilor si uzantelor nationale: a)...b)...c) sa abroge orice dispozitie legislativa si sa modifice orice dispozitie sau practica administrativa care este incompatibila cu politica mentionata;"

2. În al doilea rând prin art. 18 mai sus citat sunt obligati numai unii pensionarii cumularzi sa renunte la locul de munca ales si astfel se încalca si libertatea fundamentala de a alege locul de munca consacrata prin art. 41 pct. 1 teza II-a din Constitutie în care se dispune: "Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera." De asemenea s-a încalcat si Conventia OIM nr. 122/1964 ratificata de Parlamentul României prin Decretul nr. 284/1973 privind politica de ocupare a fortei de munca în care se promoveaza principiul ocuparii depline a fortei de munca, în scop productiv si în conditii de libera alegere a muncii astfel: "... Art. 2. Politica mentionata va trebui sa tinda a garanta: a)...c) ca va exista libera alegere a muncii...de a folosii în aceasta munca calificarile precum si aptitudinile sale... ".

3. În al treilea rând în art. 18 mai sus citat se instituie o obligatie de a opta între "suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie" (1693 lei). Si aceasta obligatie impusa de legiuitor este susceptibila de neconstitutionalitate din mai multe puncte de vedere astfel:

A. Referitor la impunerea "optiunii suspendarii platii pensiei" o consideram facuta printr-o lege neconstitutionala deoarece suprima sau limiteaza dreptul la munca drept de nivel constitutional:

a) aceasta obligatie este impusa discriminatoriu numai unor pensionari dintre cei bugetari asa cum am aratat; este absurd, ilegal si neconstitutional ca un profesor universitar, un medic, un artist, un militar, etc., care are o pensie de 1694 lei sau peste (cu un leu mai mult decât salariul mediu brut pe economie de 1693 lei) sa renunte la dreptul la munca, la libera alegere a locului de munca si a profesiei, drepturi si libertati fundamentale prevazute de art. 41 si garantate de art. 3 pct. 3 din Constitutie. Este evident ca libertatea de a alege locul de munca este suprimata suprimare ce este interzisa imperativ de Constitutie;

b) dreptul la pensie si dreptul la munca sunt drepturi fundamentale care în spiritul Constitutiei nu se exclud si ca urmare pot fi exercitate concomitent; în nicio dispozitie constitutionala nu se conditioneaza exercitarea unuia din aceste drepturi de renuntarea la celalalt drept; Potrivit Constitutiei drepturile fundamentale fiind garantate de Constitutie, sunt neconditionate în substanta lor, nu pot fi suprimate prin lege si nici obligat beneficiarul acestora sa renunte la vreunul din ele. (art. 1 pct. 3, art. 15 pct. 2 art. 53 pct. 2 din Constitutie);

c) dreptul la pensie, drept fundamental este dobândit de salariat prin contributiile anterioare (impuse prin lege) ale acestuia la fondul de pensii corelativ obligatiei statului la plata pensiei dupa pensionare conform legii; daca pensionarul renunta la plata pensiei aceasta echivaleaza cu o renuntare contra vointei sale la o creanta asupra statului; or în art. 44 pct. 1 din Constitutie "creantele asupra statului sunt garantate", si ca urmare sub acest aspect prin art. 18 se încalca aceasta garantie constitutionala. Este un abuz nepermis din partea statului debitor de a suspenda prin lege si chiar a suprima în anumite ipoteze executarea obligatiei sale corelative creantei pensionarului izvorâte din dreptul pensionarului recunoscut de Constitutie pe baza contributiilor obligatorii anterioare. Mai grav este ca aceasta se instituie numai pentru anumiti pensionari;

d) În anumite situatii, suspendarea platii pensiei ar putea pentru unii pensionari sa echivaleze cu suprimarea dreptului la pensie în pofida dispozitiei art. 53 pct. 2 din Constitutie care interzice "atingerea existentei dreptului"; este vorba de ipoteza în care pensionarul care a renuntat la pensie pentru a putea sa munceasca, decedeaza în calitatea de salariat dupa 2, 3 sau mai multi ani de munca fara a mai încasa pensia cuvenita pentru munca anterioara si contributiile anterioare; or statul în calitate de debitor al pensiei se îmbogateste fara justa cauza prin obligarea numai a unor pensionari sa renunte la încasarea platii pensiei si astfel sa nu mai garanteze acestora creantele lor asupra statului;

e) Prin art. 18 mai sus citat se încalca si principiul dreptului legal câstigat, care rezulta din neretroactivitatea legii civile, deoarece dreptul la pensie este un drept fundamental dobândit de salariat prin contributiile obligatorii anterioare ale acestuia la fondul de pensii corelativ platii ulterioare obligatorii a pensiei calculate; salariatul a acceptat sa contribuie lunar la fondul de pensii în considerarea platii ulterioare a pensiei cuvenite de la statul beneficiar al contributiilor lunare; or refuzul platii pensiei de catre stat pe o perioada nedeterminata echivaleaza cu suprimarea unui drept si se încalca principiul dreptului legal câstigat;

f) Suspendarea executarii unei obligatii datorate, nesupusa unui termen de suspendare, este în fapt o suprimare a unui drept corelativ or în cazul raportului juridic de pensionare aceasta nu este constitutionala contravenind art. 47 pct. 2 si art. 53 pct. 2 din Constitutie. Deci, restrângerea exercitarii dreptului la pensie prin art. 18 mai sus citat fiind "sine die" si nu proportionala pe un termen scurt în raport cu "situatia care a determinat-o" este neconstitutionala si din acest punct de vedere;

g) Pentru a da eficienta garantarii constitutionale a drepturilor fundamentale, legiuitorul organic a consacrat în art. 38 din Codul muncii principiul interdictiei renuntarii la drepturile recunoscute salariatilor prin lege sanctionând cu nulitatea orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi.

B. Referitor la impunerea "optiunii încetarii raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie" pe criteriul averii o consideram de asemenea facuta printr-o lege neconstitutionala deoarece:

a) Prin dispozitiile art. 18 mai sus citat s-au încalcat dreptul la munca, dreptul de alegere libera a profesiei, meseriei sau ocupatiei, precum si a locului de munca, drepturi si libertatii garantate de art. 1 pct. 3, si art. 41 din Constitutie5.

5 În art. 41 pct. 1 din Constitutie se dispune: "Dreptul la munca nu poate fi îngradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera".

b) Totodata s-a interzis munca în sectorul bugetar a anumitor pensionari încalcându-se astfel si principiul liberei alegeri a muncii prevazut de Conventia OIM nr. 122/1964 ratificata de România prin Decretul nr. 284/1973 privind politica de ocupare a fortei de munca în care se dispune: "... Art. 2. Politica mentionata va trebui sa tinda a garanta: a)-c) ca va exista libera alegere a muncii...de a folosi în aceasta munca calificarile precum si aptitudinile sale... ".

c) Prin art. 18 s-a interzis exercitarea dreptului la munca pentru pensionarii care au o pensie neta aflate în plata ce "depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie" (1693 lei) respectiv o discriminare pe criteriul averii (cuantumul unui drept patrimonial). Astfel s-a omis si faptul ca în Conventia OIM nr. 111/1958 ratificata de România prin Decretul nr. 284/1973 privind discriminarea în domeniul fortei de munca si exercitarii profesiei se prevad obligatii pentru Statele semnatare de a abroga legile care creeaza astfel de discriminari, respectiv: "Articolul I.1. În întelesul prezentei conventii, prin termenul discriminare se întelege: a)...b) orice alta diferentiere, excludere sau preferinta având ca efect suprimarea sau stirbirea egalitatii de posibilitati sau de tratament în materie de ocupare a fortei de munca si exercitare a profesiei, care ar putea fi specificata de catre statul membru interesat dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, daca acestea exista, precum si a altor organisme competente...Art. 3. Orice stat membru care aplica prezenta conventie trebuie, prin metode adaptate conditiilor si uzantelor nationale: a)...b)...c) sa abroge orice dispozitie legislativa si sa modifice orice dispozitie sau practica administrativa care este incompatibila cu politica mentionata". De asemenea, s-a omis ca discriminarea pe criteriul averii este interzisa si prin art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului denumit "Interzicerea discriminarii" în care se dispune: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute în prezenta Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, în special, pe...., avere, nastere sau orice alta situatie". Prin nerespectarea acestor dispozitii autorul legii a încalcat si art. 11 pct. 1 din Constitutie în care se dispune: "Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte".

4. În expunerea de motive a Legii nr. 329/2009 referitor la dreptul la munca si dreptul la pensie autorul legii foloseste câteva asa zise argumente care în opinia noastra sunt discutabile si neconstitutionale astfel:

A. Se pretinde ca România ar fi într-o "criza economica profunda" care ar presupune si "reducerea cheltuielilor bugetare" prin "limitarea posibilitatii de cumul al pensiei cu salariu"; Acest argument este discutabil deoarece prin interzicerea cumulului pensiei cu salariul pentru o anumita categorie de pensionari din sectorul bugetar nu se realizeaza nici o reducere efectiva a cheltuielilor bugetare si deci nu are o justificare economica asa cum se pretinde în titlul capitolului IV din Legea nr. 329/2009 din care face parte si articolele 18 si 19 atacate respectiv "Masuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare". Întrucât:

a) în ipoteza în care pensionarul cumulard renunta de buna voie la dreptul la munca si ramâne cu pensia, pentru bugetul statului nu se realizeaza nicio reducere a cheltuielilor deoarece functia liberata trebuie ocupata de o alta persoana careia trebuie sa i se plateasca salariul cuvenit pentru munca depusa în locul pensionarului. Dar oare noul angajat are competenta si eficienta fostului pensionar? În situatia în care pensionarul cumulard renunta, fiind obligat prin lege, la dreptul la munca pe lânga faptul ca nu se realizeaza nicio economie la buget, într-un eventual proces acesta va câstiga si primi salariul de care a fost privat pe perioada în care i s-a încetat raportul de munca în baza unei legi neconstitutionale. Deci statul, institutiile statului vor platii doua salarii pentru o singura munca depusa de cel care a fost angajat în locul pensionarului plus despagubirile datorate ultimului. Si atunci ne întrebam unde este reducerea cheltuielilor bugetare;

b) în ipoteza în care pensionarul cumulard renunta la încasarea pensiei cuvenite aparent ar putea fi analizata, superficial evident, ca o reducere a bugetului de asigurari sociale cu cuantumul lunar al acesteia; dar o astfel de economisire temporara se va transforma într-o pierdere mai mare decât cuantumul pensiei neplatite deoarece obligarea renuntarii la pensie este un abuz care va atrage raspunderea statului de a plati ulterior pensia neplatita, dobânda, cheltuielile judiciare etc. ca urmare a unui sir de procese inclusiv la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

B. Autorul Legii nu justifica în niciun fel suprimarea libertatii de a alege locul de munca - libertate fundamentala garantata de art. 41 pct. 1 din Constitutie. Or prin suprimarea acestei libertati unor pensionari cumularzi s-a încalcat art. 1 pct. 3, art. 4 pct. 2, art. 11 pct. 2 si art. 41 pct. 1 din Constitutie.

C. Nu justifica nici suprimarea dreptului la pensie al unor pensionari cum ar fi în ipoteza decesului acestora în calitatea de salariati obligati sa renunte la încasarea pensiei, iar sumele cuvenite ramân la stat ca o îmbogatire fara justa cauza; Or, prin suprimarea acestui drept unor pensionari cumularzi s-au încalcat în primul rând art. 1 pct. 3, art. 4 pct. 2, art. 11 pct. 2 si art. 41 pct. 1 din Constitutie.

D. Legiuitorul face o încercare, nereusita în opinia noastra, de justificare a restrângerii exercitarii dreptului la munca, afirmând ca aceasta lege este în conformitate cu art. 53 din Constitutie:

a) Astfel, s-a afirmat ca a fost îndeplinita o prima conditie, respectiv ca "limitarea este prevazuta de lege"; dar se omite ca art. 53 trebuie aplicat în concordanta cu celelalte dispozitii constitutionale [cum ar fi de pilda art. 73 pct. 3 lit. p)] care prevede ca regimul general al raporturilor de munca si protectie sociala se reglementeaza prin legii organice si nu legi ordinare. Or, în cazul angajarii raspunderii Guvernului pentru o lege care reglementeaza raporturile de munca în conditiile art. 113 si 114 din Constitutie motiunea de cenzura trebuie respinsa cu votul majoritatii calificate si nu al majoritatii simple. Motiunea de cenzura, însa, introdusa conform art. 114 pct. 2 din Constitutie, a fost respinsa cu 137 voturi din totalul de 469 parlamentari, deci cu o majoritate simpla si nu calificata. Ca urmare, a fost încalcat art. 73 pct. 3 litera p) din Constitutie deoarece Legea nr. 329/2009 nu este o lege organica.

b) Autorul legii referindu-se la dreptul la munca afirma ca "masura restrictiva vizeaza exercitiul dreptului iar nu substanta acestuia" omitând ca:

- în realitate, este vorba de o interzicere a alegerii libere a locului de munca, respectiv a libertatii de alegere care este o libertate fundamentala si ca urmare nu poate fi suprimata;

- pentru unii pensionari renuntarea la munca în sectorul bugetar unde au fost angajati prin concurs sau examen si negasirea unui alt loc de munca corespunzator pregatirii, calificarii si aptitudinilor în sectorul privat în conditiile actualei crize economice echivaleaza cu atingerea substantei efective a dreptului la munca si încalcarea art. 53 pct. 2 din Constitutie. Or, acest aspect a fost scapat din vedere de catre autorul legii mai cu seama în cazul militarilor pensionati ca urmare a restructurarii si reducerii armatei.

c) Autorul legii neglijeaza teza I-a din art. 53 pct. 2 din Constitutie care cere justificarea "necesitatii" masurii "într-o societate democratica" respectiv sa indice cu cât se reduc cheltuielile bugetare prin masura respectiva raportat la cuantumul bugetului si necesitatile acestuia; pe de alta parte masura este discriminatorie asa cum am aratat ceea ce nu este admis într-o societate democratica referindu-se numai la o anumita categorie de pensionari.

d) Totodata, a neglijat si îndeplinirea cerintei prevazute de art. 53 pct. 2 teza a II-a, respectiv a proportionalitatii masurii cu situatia care a determinat-o deoarece nu a prevazut vreun termen de restrângere si nici alti parametri de proportionalitate cu situatia care a determinat-o. Or, asa cum am aratat, suspendarea exercitarii unui drept "sine die" echivaleaza cu suprimarea acestuia si respectiv încalcarea art. art. 53 pct. 2 teza ultima din Constitutie care interzice a se aduce atingere "existentei dreptului sau a libertatii".

e) S-a neglijat si îndeplinirea cerintei prevazute de art. 53 pct. 2 teza a III-a, respectiv "sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu", or, asa cum am aratat, masurile în cauza sunt discriminatorii si deci neconstitutionale.

Nota Redactiei:

Opinia autorilor prezinta interes teoretic si practic, dar problema discutata poate primi si alte interpretari.

Este motivul pentru care asteptam noi opinii în vederea publicarii lor.

Publicat în "REVISTA ROMÂNA DE DREPTUL MUNCII" cu numarul 1 din data de 29 ianuarie 2010

SĂRBĂTORI FERICITE

BIROUL OPERATIV

AL

S.C.M.D.

FILIALA ALBA IULIA

UREAZĂ

TUTUROR MEMBRILOR SINDICATULUI ŞI FAMILIILOR ACESTORA,

CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ,

MULTĂ SĂNĂTATE, FERICIRE ŞI UN SINCER

LA MULTI ANI !

DRAGI COLEGI DE SUFERINŢĂ

Scriind aceste rânduri, în ajunul Sfântului Crăciun, nu intenţionez să vă ofer un plus de speranţă şi încredere, mai ales, dumneavoastră acelora care v-a fost dificil să vă desprindeţi de perspectivele bogate şi promiţătoare ale actualei guvernări. Angrenaţi în lupta pentru supravieţuire foştii militari disponibilizaţi, actualmente colegi de sindicat, ne lăsăm, cu atâta uşurinţă, antrenaţi în dispute fără sens uneori de o violenţă verbală extremă, pierzând esenţa şi rolul nostru, trăind timpul vieţii fără rost într-o situaţie de incertitudine, într-un mod tot mai izolat, fără să ne stabilim o conduită pe termen mediu în acest sens.

Am încercat şi în Decembrie 2009, să le spun românilor că li s-a oferit posibilitatea să evalueze comportamentele care au condus România până în momentul respectiv şi că stă în puterea lor să aducă, prin vot, în prim planul managementului politic oameni de caracter, personalităţi care să se angajeze plenar în folosul comunitar, naţional şi european.

Dar, societatea românească a ales atunci, să-i fie conduse destinele de către un grup de lideri politici antireformatori, dispuşi să cheltuiască într-o risipă dezmăţată banii publici şi să sacrifice în interes propriu valorile naţionale (chiar suveranitatea ţării).

Aceşti falşi reformatori, secondaţi de o autoritate executivă susţinută printr-un anacronic pachet de legi, au lansat şi lansează necontenit inovaţii brutale care au produs şi vor produce consecinţe devastatoare pe termen lung. Tăierile crunte ale veniturilor bugetarilor, disponibilizările brutale şi rapide, învrăjbirea prin propagandă mincinoasă a categoriilor de cetăţeni, denigrarea unor instituţii ale statului, aruncarea în derizoriu a educaţiei, sănătăţii şi ordinii publice, sărăcirea cruntă a populaţiei şi tăierea speranţelor generaţiei tinere, au avut un impact direct şi total asupra societăţii, transformând-o într-o masă socială amorfă lipsită de idealuri.

Cele mai multe din deciziile acestor guvernanţi au spulberat interesele unei majorităţi de 90% din populaţie şi conferă protecţie clanurilor mafiote aflate în spatele unei minorităţi politice dominante cocoţată în vârful piramidei. Încă de la preluarea puterii, acest regim politic, deosebit de nociv, conducând mai mult prin declaraţii şi legi concepute şi asumate pe timp de noapte şi mai puţin prin fapte, a produs o polarizare socială acută în cadrul căreia, instituţiile statului au fost „privatizate” de către grupurile de interese ale partidului portocaliu. Este vorba, în primul rând de acele grupuri de interese care s-au folosit de poziţia lor privilegiată pentru a poseda, prin intermediul administraţiei, puterea în stat. Cei mai mulţi români au ajuns să considere, că statul însuşi generează şi întreţine corupţia.

Tabloul general al corupţiei este permanent însoţit de: precaritate materială şi sărăcie; lipsa cronică a locurilor de muncă;

criza acută de locuinţe;

lipsa de şanse într-o societate în care nu există competiţie corectă;

slăbiciuni ale autorităţii publice;

mediul social nefavorabil iniţiativei marcat de eterna corupţie;

nereceptivitatea la problemele tinerilor;

instabilitatea materială şi instituţională a sistemelor care oferă servicii de îngrijire a sănătăţii şi de educaţie.

Elitele generaţiei tinere sesizează cum escrocii, corupţii, oportuniştii îşi negociază în continuare fidelitatea faţă de grupările politice care, ajunse la putere, sunt convinse că au un statut privilegiat. Aceia care sunt cercetaţi pot deveni mai curaţi şi în loc ca ticăloşiile lor să fie eradicate şi pedepsite, acestea se legitimează. În timp ce sesizăm tot mai multe rateuri ale democraţiei, clanurile de toate felurile trăiesc în prosperitate şi caută să speculeze lipsa de autoritate a instituţiilor în avantajul lor. Perioada electorală a fost o bună ocazie pentru relansarea afacerilor de clan sub masca unor instrumente democratice autentice.

Multe elemente din logistica electorală au fost acoperite financiar de clanurile locale ce au fost serios activizate în „procesul democratic al alegerilor”. O serie de bişniţari şi borfaşi, oameni de mâna a doua, proprietari ai unor locaţii dubioase, escroci şi tupeişti sunt implicaţi permanent, în cazarea, hrănirea şi distracţia unor „aleşi”. Se promovează mediocritatea care ajunge să paralizeze spaţiul public cât şi normalitatea vieţii cetăţenilor. Acest om mediocru infectează mediul social sub oblăduirea politicului care, cu o mână îşi mulţumeşte şeful iar cu alta îşi burduşeşte sacul propriu (mandatul este scurt iar intensitatea cu care hrăpăreţul acţionează este maximă).

Cine să aplice legea? Un sistem de justiţie epuizat fizic, depăşit tehnic, tehnologic şi numeric de către sistemul corupt, subfinanţat de către stat, nesecurizat şi vulnerabil în spaţiul infracţional?

Într-o democraţie de faţadă afişată pe tot parcursul anului 2010, am fost lăsaţi în mod deliberat să forţăm barajele de poliţişti şi jandarmi, să proferăm injurii, fluierături şi huiduieli într-o serie de acţiuni pe care ei le-au urmărit din spatele zidurilor sediilor luxoase de partid. Pentru ei, noi reprezentăm gloata, ce poate fi amăgită cu „tertipuri politice“ pe care ei le numesc „promisiuni electorale”. Ei au putut lua bani de oriunde pentru a-şi susţine financiar camarila electorală, noi am avut asigurate salariile minime pe economie şi venitul minim garantat.

Am căutat în zadar soluţii juridice sau democratice pentru a-i face responsabili de implementarea strategiilor şi programelor de guvernare arificială, în timp ce ei sunt preocupaţi de ziarele de scandal, în care vor ajunge amănunte picante din viaţa lor particulară.

Arătăm mereu cu degetul la marea lor lăcomie, în timp ce ei măresc accizele şi ne pun sub jugul fiscal. Comportamentul lor poate fi explicat empiric, prin motivaţiile înguste ale intereselor proprii şi poate fi influenţat prin mituire, sponsorizarea campaniilor, plăţi camuflate către membrii familiei, promisiuni de ocupare a unor funcţii în structurile puterii.

Noua lege a pensiilor îi va convinge , pe tot mai mulţi români că, de la muncă vor merge direct spre cimitir. Nu este vorba numai de vârsta de pensionare şi cuantumul pensiei ci şi de un dezechilibru grav care a împins bugetul asigurărilor sociale (separat de bugetul central din anul 1992) de la un flux pozitiv spre unul negativ, critic.

Cauzele care au generat o asemenea situaţie trebuie căutate în esenţa strategiilor, programelor, politicilor aplicate cu preponderenţă, de către actualii guvernanţi. Cu siguranţă, se vor produce multe încercări disperate de manipulare a cetăţenilor pentru a şterge cu buretele, din mintea majorităţii românilor, o guvernare lipsită de coerenţă, improvizată şi cu efecte devastatoare pentru coeziunea şi solidaritatea naţională. Atâta timp cât puterea şi unele organizaţii sindicale îşi dau mâna în hora corupţiei şi sărăciei, efectele politicilor social – democrate vor fi slabe şi neputincioase iar populaţia va fi condamnată să trăiască multă vreme de aici înainte, tot mai modest, într-o societate aflată între socialism şi capitalism.

Am folosit sintagma”Dragi colegi de suferinţă” pentru că sunt unul dintre dumneavoastră căruia i-au fost suspendate drepturile de pensie, după 38 de ani de muncă neîntreruptă în Forţele aeriene. Am optat pentru seviciu , deoarece munca în folosul României îmi menţine demnitatea de om , de român.

În prezent salariul unui profesor universitar cu două doctorate în ştiinţe şi cu vechime de peste 40 de ani de muncă este de 2600 lei (cazul meu după tăierile mârşave din iulie 2010). Deci am un salariu a cărui valoare este de 50% din valoarea pensiei de care beneficiam dacă stăteam acasă şi priveam dezinteresat la isprăvile domnului Boc.

Deci mă puteţi considera un coleg de suferinţă. Voi continua să muncesc pentru acest salariu mizerabil (jumătate din cât aveam în 1985 când îndeplineam funcţia didactică de lector în Academia de Înalte Studii Militare). În acest mod voi înţelege mai bine prin ce sărăcie mizerabilă trec toţi aceia care au fost disponibilizaţi din structurile militare precum şi colegii noştrii din învăţământ.

Majoritatea banilor îi dau în procesele pe care le-am intentat celor care mi-au batjocorit demnitatea de general. Cu ce rămâne , încerc să-mi menţin competenţele de profesor universitar, iar traiul mi-l asigură soţia care este tot profesor.

Sunt singurul general în rezervă, din armatele statelor NATO, condamnat prin „suspendarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă” deoarece muncesc în interesul statului, un stat pentru care, ca şi dumneavoastră, am sacrificat aproape tot.

Un stat în care, nu ai nimic dacă nu minţi, nu furi şi nu înşeli. Avem parte împreună, de cel mai sărac Crăciun din existenţa noastră. Este foarte posibil ca luna ianuarie 2011, să ne lovească, pe noi pensionarii militari, alte anomalii ale guvernanţilor adoptate şi plasate la temelia reformei instituţiilor.

Procesul de recalculare a pensiilor militare poate degenera într-o situaţie de risc maxim pentru familiile noastre. Suntem la sfârşitul lunii Decembrie, şi în loc de cadouri şi recunoştinţă, primim din partea guvernanţilor zvonuri alarmiste, multe suspiciuni în legătură cu valoarea pensiilor în luna ianuarie, îngrijorare şi tristeţe.

Ştiu că vă aşteptaţi la mai multă acţiune preventivă şi protecţie din partea sindicatului cadrelor militare. Personal, apreciez că Mircea Dogaru şi Valeriu Pricină ne-au reprezentat cu autoritate şi demnitate şi o fac acum prin acţiunile de preîntâmpinare a acestor anomalii care vizează plata pensiilor militare, pe ianuarie 2010.

Intervenţia promptă la ministerele de resort şi zbaterile lor zilnice ar trebui să-i readucă în matcă şi pe aceia care nu văd în sindicat un cadru de luptă legală cu puterea discreţionară, ci numai avantaje personale referitoare la protecţie şi reprezentare. Punctul meu de vedere este, că într-un stat de drept, în situaţia terenului nepregătit pentru aplicarea noii legii a recalculării, contină să se aplice regulile vechi, adică să primiţi pensia aflată în plată. Zvonurile cu privire la acordarea contravalorii unui punct de pensie în luna ianuarie 2011, pentru fiecare rezervist, sunt în esenţa lor, cea mai primitivă şi răzbunătoare formă de manifestare a agresivităţii politicii de clan.

Acum suntem cei umiliţi, batjocoriţi şi uitaţi pe terenul dezamăgirii şi al limitării, dar în viitor, poziţiile faţă de luarea deciziilor în stat se pot schimba. Trebuie să strângem rândurile pentru a reuşi, în final, să ne recâştigăm demnitatea furată de lumea măruntă, portocalie. Dezacordul nostru privind recalcularea pensiei pe baza salariului mediu brut pe economie şi NOTIFICĂRILE trimise catre casa de pensii la care suntem in evidenta constituie un instrument de apărare în justiţie .

Justiţia reprezintă cadrul juridic legal în care-i vom acţiona pentru minciună, pentru mizeria în care ne-au aruncat familiile, pentru visele spulberate , pentru limitarea drepturilor fundamentale, pentru lipsirea de suveranitate a ţării, pentru incompetenţă, pentru condamnarea la moarte a bătrânilor şi bolnavilor, pentru alungarea tinerilor peste hotare, pentru promovarea unor nenorociţi în politică, pentru distrugerea psihică şi fizică a marilor personalităţi, pentru întunericul cercetării şi pentru înfometare, pentru toate câte sunt.

Strângeţi rândurile în jurul lui Dogaru şi Pricină, pentru că oameni atât de credincioşi şi devotaţi ca dumnealor nu veţi găsi, eventual veţi găsi doar „lipitori”. Şi trebuie să credeţi cu tărie că la orice problemă litigioasă se va găsi o soluţie fundamentată numai pe unitatea noastră. Aşa suntem noi instruiţi. Dacă nu vom gândi aşa, ne merităm pe deplin soarta acum, la împlinirea a 20 de ani de la căderea dictaturii comuniste în România..

Vă doresc tot binele din lume, Crăciun Fericit, un călduros”La mulţi ani!”

Prof. univ. dr. Petrişor Mandu

Gl.mr(r) Preşedintele Filialei SCMD Braşov

22.12.2010