Asupra cauzei civile de fata
1. Cererea de chemare in judecata
2. Intampinarea
3. Situatia de fapt si de drept retinuta de instanta de fond
3.1. Faptele
R. a facut parte din cadrul personalului auxiliar de specialitate, avand calitatea de grefier.
Prin decizia nr. xxxxxx/22.09.2005 drepturile de pensie i s-au stabilit la suma de 1716 lei reprezentand 80 % din salariul de baza brut lunar si sporurile avute in ultima luna de activitate inainte de data pensionarii retinandu-se stagiul de cotizare de 25 de ani şi 7 luni.
Aceasta a reprezentat pensia de serviciu de care a beneficiat R. in temeiul art. 68 alin. 1 din Legea 567/2004.
Prin decizia xxxxxx/04.06.2009 s-a procedat la actualizarea cuantumul pensiei de serviciu la suma de 3674 lei.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea 119/2010 pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea devin pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale cu modificarile si completarile ulterioare, efectul legii noi fiind asadar desfiintarea pensiei de serviciu dobandita in regimul Legii 567/2004.
Pe cale de consecinta Casa de pensii a jud. Olt a recalculat drepturilor de pensie si emis decizia nr. xxxxxx/20.08.2010, cuantumul fiind stabilit la suma de 1370 lei.
La recalculare s-au avut in vedere dispozitiile art. 5 alin. 2 din HG 737/2010, respectiv stagiul complet de cotizare, in functie de data nasterii, prevazut in anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, asa cum este detaliata in anexa nr. 9 referitoare la varstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare in functie de data nasterii.
Pentru R stagiul complet de cotizare conform Legii 19/2000 trebuia sa fie de 25 ani şi 7 luni.
In schimb, potrivit actelor depuse la dosarul de pensionare R a realizat un stagiu complet de cotizare de 37 ani 4 luni şi 12 zile.
Comparand cuantumul pensiei de serviciu de care R a beneficiat in temeiul art. 68 alin. 1 din Legea 567/2004 cu drepturile de pensie rezultate in urma aplicarii Legii 19/2000, rezulta o diferenta de 2304 lei, ceea ce procentual inseamna o micsorare cu 63 %.
A avut loc o reducere cel putin semnificativa a cuantumului pensiei R.
Urmeaza a analiza situatia reducerii cuantumului pensiei prin prisma respectarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
3.2. Referitor la incalcarea dreptului de proprietate
Prin Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-a prevazut ca „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauze de utilitate publica si in conditii prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.
In alineatul 2 al aceleiasi dispozitii se arata ca „Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a
reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau amenzilor”.
In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca noţiunea de “bun” înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel incat dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privata (Cauza Büchen contra Cehiei din 2002).
Asa fiind tribunalul apreciaza ca R isi legitimeaza interesul sau prin invocarea unei valori patrimoniale avand semnificatia unui drept castigat, recunoscut si executat de stat in temeiul unei legi speciale, respectiv Legea 567/2004, suficient de clara si previzibila la data pensionarii si care i-a permis sa-si planifice actiunile atat pe termen lung cat si pe termen scurt pentru sine si familia sa precum şi o anumita maniera de gestionare a bunurilor sale prezente si viitoare.
Este firesc a recunoaste oricarei persoane o asemenea prerogativa iar orice interventie intempestiva a legiuitorului are, de cele mai multe ori, asa cum este si situatia de fata, ca efect afectarea substantei dreptului in partea sa cea mai importanta.
R a avut prin urmare, la data intrarii in vigoare a Legii 118/2010, un bun actual in acceptiunea Conventiei, ce i-a fost inlaturat printr-o ingerinta din partea statului.
Insa dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu este in orice caz un drept absolut, acesta insemnand ca el comporta limitari de catre stat, care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.
Pentru a verifica daca desfiintarea pensiei de serviciu de care beneficia reclamantul corespunde limitarilor prevazute de Conventie, judecatorul cauzei are in vedere urmatoarele aspecte :
a) ingerinta sa fie prevazuta de lege, conditia satisfacuta in cauza intrucat desfiintarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forta legii, lege rezultata ca urmare a asumarii raspunderii de catre Guvern in fata Parlamentului.
Insa legea trebuie sa fie suficient de clara si previzibila.
Previzibilitatea poate avea însă şi un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci şi posibilitatea de a modifica legile pentru viitor.
Persoanele au astfel un drept la continuitatea acţiunii statale.
Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acţiunii sale.
R s-a pensionat in anul 2005, moment in care nu s-a pus problema schimbarii legii.
Totusi, cea mai mare problema nu este neaparat schimbarea legii in sine, ci a reglementarilor prin care se diminueaza exagerat de mult veniturile din pensie, caci nu se poate admite ca scaderea acestora cu 63 % nu este una de substanta, esentiala si imprevizibila in anul 2010.
b) sa existe un scop legitim pentru luarea masurii de a desfiinta pensia de
serviciu ori sub acest aspect Guvernul a aratat in expunerea de motive a Legii 119/2010
ca „se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional, prin care să se
continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare şi în anul 2010” datorita evolutiei
crizei economice in anul 2009 si extinderea acesteia in cursul anului 2010 precum si acordurile de împrumut cu organismele financiare internaţionale.
Or, faptul că documentele adresate creditorilor internaţionali conţin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale în discuţie nu înseamnă că acei creditori au stabilit unilateral aceste condiţii, ei limitându-se la a indica obiectivele ce urmează a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), însă alegerea celor mai adecvate măsuri rămâne la discreţia Statului.
Or, daca masurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foşti angajaţi din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca avand natura juridica a unor masuri cu caracter exceptional, atunci este cu totul evident ca Legea 119/2010 nu s-ar putea întemeia pe art. 53 din Constitutia revizuita deoarece lipseste una din cele două caracteristici esenţiale, care ar permite evocarea sa, şi anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalcularii pensiilor fiind unul definitiv si nu temporar.
Scopul urmarit a fost acela al diminuarii cheltuielilor bugetare si nu in ultimul rand si realizarea unei „dreptati sociale”, respectiv instituirea unui regim de pensii avand la baza principiul contributivitatii.
c) sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul avut in vedere pentru utilizarea lui.
Aceasta cerinta nu a fost respectata de stat deoarece Guvernul a procedat la diminuarea intempestiva a pensiei de serviciu a R cu 63 %.
Chiar daca se poate admite ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza pensia celor care nu au varsat contributii la o institutie de asigurari sociale direct proportional cu cuantumul drepturilor de pensie ulterioare, aceasta nu are ca semnificatie juridica instituirea unui drept la o anumita suma determinata (Comisia EDH, 4 martie 1985, X c. Suedia).
Pe de alta parte, masura nu trebuie sa atinga insasi substanta dreptului. In speta de fata, micsorarea cu 63 % a cuantumului pensiei are fara doar si poate o asemenea semnificatie, contrar celor lapidar enuntate de Curtea Constitutionala care a constat ca ar fi vorba numai de o limitare a dreptului si nu de o pierdere a dreptului in substanta sa.
Insa, dupa cum a constatat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sporrong et Lonnroth c. Suede, limitarile aduse dreptului de proprietate de catre autoritatile statale au facut ca acesta sa devina „precar” cu consecinte asupra valori bunurilor ce formeaza obiectul acelui drept.
Altfel spus, chiar daca Conventia nu garanteaza un anumit cuantum al pensie, daca acest cuantum este micsorat semnificativ de autoritatile statului, bunaoara prin masuri legislative, atunci se aduce atingere insasi substantei dreptului aceasta.
0 Astfel, in cauza Muller versus Austria, s-a decis în sensul că „o reducere substanţială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanţa dreptului de proprietate şi chiar a însuşi dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrâneţe”.
Curtea a decis ca, si dacă Statul reduce temporar pensia în situaţii de recesiune economică rapidă, rămâne totuşi un corp de principii de la care acestuia îi este interzis să deroge, şi a considerat esenţial să examineze dacă dreptul la securitate socială a fost atins în substanţa sa - in cauza Kjartan Ásmundsson c. Iceland, Application no. 60669/00, 2005.
Judecatorul cauzei mai are in vedere un alt aspect care nu este de neglijat, respectiv imposibilitatea cotizării la fonduri de pensii private sau facultative.
Astfel, prin Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat şi a Legii 204/2006 privind pensiile facultative s-a oferit posibilitatea de a contribui la un fond privat de pensii tocmai pentru mari sansele de pastrare a veniturilor din salariu si dupa iesirea la pensie.
Dar in privinta R, chiar daca ar fi optat pentru un fond privat de pensii tot nu ar fi realizat la acesta un stagiu de cotizare de natura sa-i asigure suplimentarea drepturilor de pensie.
Prin urmare nu se poate reprosa in nici un fel R ca ar fi avut o conduita excesiv de neglijenta in privinta administrarii patrimoniului si nici macar instituirea pilonului II de pensii nu ar fi fost de natura, chiar daca reclamantul ar fi recurs la aceasta modalitate, sa-i asigure un cuantum semnificativ majorat al drepturilor sale de pensie.
E greu de admis plasarea tuturor categoriilor profesionale sub semnul egalitatii, dupa ce acestea si-au incheiat perioada de serviciu, de vreme ce, unora dintre acestea, li s-a luat orice sansa de a-si suplimenta veniturile, avand de suportat incompatibilitati si interdictii totale, in vreme ce alte categorii profesionale au beneficiat de sansa suplimentarii veniturilor lor, neavand nici un fel de incompatibilitati si interdictii.
Tot asa, trebuie observat ca, principiul solidaritatii trebuie sa aiba ca semnificatie si imprejurarea ca, cel ce s-a folosit un timp indelungat de un angajat in conditiile mentionate in cele de mai sus este necesar sa recompenseze intr-un fel limitarile pe care i le-a adus drepturilor economice si sociale, nu neaparat printr-o pensie mai mare decat a salariatului activ, dar in orice caz, printr-o pensie al carei cuantum sa nu-l puna in dificultatea de a-si onora cel putin obligatiile financiare catre furnizorii de utilitati si creditori bancari, daca nu si hrana zilnica.
3.3. Referitor la interzicerea nediscriminarii
1 Potrivit art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata in special pe sex, rasa, culoare…sau orice alta situatie.
2 Nu orice diferenta de tratament constituie discriminare.
3 Dreptul la nediscriminare protejeaza persoanele fizice aflate in situatii asemanatoare impotriva aplicarii unui tratament diferit.
4 In speta de fata discriminarea se refera la imprejurarea ca beneficiari ai pensiei de serviciu au avut o rezolvare diferita a situatiei lor desi legiuitorul a pretins ca este identica, tocmai prin desfiintarea pensiei de serviciu.
5 Legiuitorul a inteles ca, pe parcursul desfasurarii raporturilor juridice de munca, sa instituie in sarcina unor categorii profesionale, interdictii si incompatibilitati, in vreme ce pentru alte categorii profesionale acestea nu au fost prevazute.
6 Aceste persoane nu mai puteau avea un al doilea raport juridic de munca si nu puteau desfasura activitati economice, asa cum pot bunaoara medicii sau profesorii.
7 In momentul iesirii la pensie statul a inteles sa instituie in favoarea categoriilor de persoane in sarcina carora instituise incompatibilitati si interdictii, acordarea unei pensiei de serviciu, al carei cuantum a fost diferit calculat, raportandu-se obligatoriu la ultimul sau ultimele salarii brute lunare.
8 Instituirea pensiei de serviciu a avut drept cauza, imprejurarea ca persoanele respectiva avusesera in timpul serviciului incompatibilitati si interdictii severe, astfel ca au fost in imposibilitate ca, prin vointa si efortul lor propriu sa-si majoreze baza de calcul a drepturilor lor de pensie iar statul a dorit sa asigure acestora un trai decent si dupa iesirea la pensie.
9 Ceea ce s-a aflat la baza pensiei de serviciu a fost neaparat specificul raportului juridic de munca asa cum a fost aratat in cele de mai sus.
10 In privinta recalcularii pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, s-a instituit un regim diferit in sensul ca pentru acestia s-a prevazut un stagiu complet de cotizare, conform art. 4 alin. 2 din HG 735/2010 de numai 20 de ani, in vreme ce pentru restul categoriilor foste beneficiare de pensii de serviciu s-a prevazut conform art. 5 alin. 2 lit. a) din HG 737/2010 un stagiu complet de cotizare calculat in functie de data nasterii, astfel cum e prevazut in anexa 3 la Legea 19/2000.
11 F ara o justificare adecvata , s-a dat asadar o rezolvare diferita unei situatii identice, desi contributiile la asigurari sociale de stat platite, de exemplu, de grefieri, au fost de 10,5 % din salariul lor brut, in vreme ce potrivit Legilor 164/2001 si 179/2004, CAS platit de militari si politisti a fost de 5 % din solda bruta lunara.
12 Discriminarea se refera asadar la modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie pentru grefieri in raport de militari, politisti si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor si nu este un drept fundamental ci este aflat in stransa legatura cu dreptul de proprietate in situatia de fata.
13 Pe de o parte, trebuie avut in vedere ca procentul de contributie la fondul de pensii a fost mai mic in cazul militarilor si politistilor totusi cuantumul drepturilor de pensie nu tine cont nici de principiul si nici de stagiul de cotizare ce se ia in calcul.
14 Desi nu exista o dispozitie expresa care sa interzica micsorarea pensiilor mai mici de 3000 lei ale militarilor si politistilor, in realitate aceasta se va datora :
15 - folosirii unui stagiu complet de cotizare diferit, cu mult mai redus in favoarea militarilor, carora li s-a pastrat stagiul complet reglementat anterior, fata de grefieri, care aveau anterior un stagiu complet de 25 de ani, insa acesta nu a mai fost pastrat in noua reglementare;
16 - ignorarea tocmai a principiului contributivitatii, respectiv a cotelor de contributie mai mici platite de militari si politisti ;
17 Desi Legea 119/2010 clameaza desfiintarea pensiilor de serviciu, in realitate instituie pentru militari, politisti si personalul din penitenciare, un mod de calcul diferit al drepturilor de pensie, a carui finalitate este mentinerea pensiei de serviciu, chiar daca acest lucru nu este recunoscut in mod explicit de catre legiuitor.
18 Or, definiţia pe care a dat-o Curtea, discriminarii, în hotărârea Abdulaziz, Cabales şi Balkandali c Regatului Unit a fost aceea ca există o discriminare în cazul în care „un individ sau grup se vede, fără o justificare adecvată, mai puţin bine tratat decât altul”.
Cu alte cuvinte, Statul nu trebuie, în aceste intervenţii, să comită discriminări, nici în drept nici în fapt, în exercitarea drepturilor enunţate de către instrumentul european.
19 Orice încălcare trebuie deci să fie analizată, din acest punct de vedere, ca un obstacol activ (şi ilicit) în dreptul reclamantului la nediscriminare.
20 Astfel, in cauza Buchen contra Cehia (2002) Curtea a constatat violarea art. 14 din Conventie, tocmai printr-o diferenta nejustificata de tratament in plata pensiilor.
21 3 .4. Referitor la dreptul de acces la justitie
22 Tribunalul a statuat anterior asupra incalcarilor despre care s-a facut vorbire, chiar daca prin decizia 871/2010 Curtea Constitutionala a decis ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniu pensiilor sunt constitutionale in raport cu criticile formulate, din urmatoarele considerente :
- Curtea Constitutionala nu face parte din puterea judecatoreasca in acceptiunea Legii 304/2004;
- Curtea Constitutionala nu poate fi calificata strict ca fiind un tribunal impartial si independent, datorita modalitatii de desemnare a judecatorilor.
Chiar daca s-a aratat ca un judecator constitutional provenit din randurile unui partid politic, va cauta sa rupa orice legatura cu acesta, in realitate, va exista mereu suspiciunea ca acesta va incearca sa multumeasca intr-un fel, pe cel care l-a propus.
Exigenta se refera in special la imprejurarea ca judecatorul trebuie sa ofere suficiente garantii, spre a exclude in persoana lui orice banuiala legitima.
In aceasta materie chiar si aparentele au un rol deosebit deoarece intr-o societate democratica tribunalele trebuie sa inspire justitiabililor deplina incredere, or, sub acest aspect, Curtea Constitutionala nu este la adapost de orice suspiciuni.
Astfel, in cauza Grieves c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a retinut : „Curtea reaminteste ca, pentru a stabili daca un tribunal poate fi considerat independent trebuie sa fie avut in vedere printre altele, modul de numire a membrilor sai si daca organismul prezinta o aparenta de independenta”.
Tot asa, este de neconceput a pretinde necompetenta judecatorilor de fond, invocandu-se art. 144 din Constitutia revizuita, in a statua asupra existentei unor incalcarii cu privire la drepturi ocrotite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, judecatorul fondului fiind primul judecator al Conventiei.
Daca ar fi asa, ar inseamna ca, in realitate justitiabilii nu ar mai avea dreptul dreptul ca, o instanta impartiala si independenta sa hotarasca asupra incalcarilor drepturilor si obligatiilor lor civile, pe considerentul ca aceasta s-a infaptuit deja de Curtea Constitutionala.
In concret, aceasta ar constitui pe buna deptate o bariera in calea justitiabilului, care, astfel ar fi pus in situatia de a nu-si vedea substanta litigiului sau transata de catre jurisdictia competenta.
Pe de alta parte, este adevarat ca dreptul de acces la justitie nu este un drept absolut, statul avand o marja larga de apreciere in acest sens, insa acesta nu poate proceda la aplicarea unei restrictii atat de severe si nerezonabile in raport de scopul legitim al bunei administrari a justitiei, incat practic „sa scoata” din competenta instantelor de fond dreptul de a statua in fond asupra compatibilitatii legii interne cu pactele si conventiile internationale la care Romania este parte cu atat mai mult cu cat nici o dispozitie legala nu da aceasta competenta exclusiv in sarcina Curtii Constitutionale, excluzand celelalte tribunale.
- Nu in ultimul rand, trebuie observat ca, in speta de fata, tribunalul s-a aplecat in mod special asupra altor considerente decat cele ce au fost analizate de Curtea Constitutionala in decizia anterior amintita.
Fata de considerentele pe larg expuse tribunalul va constata ca R. i s-au incalcat drepturi ocrotite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si in temeiul art. alin.
Potrivit art. 11 din Constitutia Romaniei „(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”
De asemenea, in art. 20 din acelasi act normativ precizat anterior se prevede ca : „(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”
Conventia Europeana a Drepturilor Omului a fost ratificata de Romania la 20.06.1994.
Prin urmare, in conformitate cu art. 11 si 20 din Constitutia Romaniei, tribunalul va da eficienta dispozitiilor Conventiei si constatand incalcarea art. 1 din Protocolul 1 si art. 14 din din Conventie, va aprecia ca fondata cererea R in sensul celor deja precizate si va anula decizia de recalculare a pensiei de serviciu obligand totodata parata la plata pensiei stabilita conform deciziei xxxxxx/07.06.2009, incepând cu data de 01.09.2010.
Dreptul de acces la justitie a fost analizat tocmai pentru a sublinia consecintele negative ce s-ar fi produs prin neanalizarea in fond a pricinii de catre judecatorul de fond, inclusiv prin neraportarea la prevederile Conventiei Europene si nu pentru ca pana in prezent s-ar fi produs o asemenea incalcare.
Deoarece primul capăt de cerere a fost apreciat ca fondat tribunalul apreciază că nu se mai impune analiza celui de-al doilea capăt de cerere, acestea avand caracter alternativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite contestaţia formulată de R …în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Olt si in consecinta :
Anulează decizia xxxxxx/20.08.2010 emisă de Casa judeţeană de Pensii Olt şi obligă pârâta la plata pensiei de serviciu stabilită prin decizia nr. xxxxxx/04.06.2009 începând cu data de 01.09.2010.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 noiembrie 2010.
Preşedinte Asistenţi judiciari
