După un decembrie furtunos şi un ianuarie de coşmar, părea că lucrurile se liniştesc. Ar fi urmat aproape un an în care să fie reparate, atât cât se mai putea, efectele cumplitului exerciţiu de umilire şi batjocură generat de celebrul HG 735/2010. Se spera că, după anularea lui, va avea loc analizarea cu mai multă grijă a drepturilor legale ce se cuvin militarului aflat în rezervă sau retragere. De asemenea se credea că, prin prelungirea timpului de calcul, va fi eliminată presiunea asupra celor care buchiseau la „recalculare”, presiune care născuse atâta nedreptate şi amărâse atâţia militari în vârstă.
Deşi prin apariţia păcălelii numită OUG nr.1/2011 esenţa odioasei Hotărâri de Guvern se păstra – inepţia calculării unei pensii pe bază de contributivitate pentru nişte cetăţeni care, prin lege, nu avuseseră posibilitatea să contribuie – se înfiripase totuşi gândul că specialiştii (şi nu sute de oameni adunaţi ad-hoc) vor avea timpul necesar spre a se concentra asupra lucrului, eliminând greşelile flagrante şi nedreptăţile deja comise, evitându-se apariţia unor noi bătăi de joc.
Numai că, cineva se opune! Cel puţin aşa pare. Acest „cineva”, nu este altul decât proaspătul numit şef al Statului Major General, domnul general maior Dănilă. Domnia sa se grăbeşte să elaboreze Ordinul SMG nr. 17/10.02 2011. Nici nu se uscase bine cerneala pe OUG nr1/2011, act care încercase să relaxeze cumva lucrurile, când dl. gl. mr. Dănilă dispune readucerea haosului. Cum? Simplu, prin stabilirea în chiar art.1 a Ordinului SMG nr.17, citez:”finalizarea procesului de revizuire a pensiilor militare de stat până la data de 15.03. 2011.”
Aţi citit bine: până la 15 martie a.c., peste trei săptămâni! Nu este o glumă proastă, este ordinul celui care conduce armata română!
Adică, domnilor pensionari militari, prin acest Ordin, dl. gl.mr. Dănilă reuşeşte, concomitent, următoarele uimitoare performanţe :
1. Printr-un ordin intern să anuleaze prescripţii ale OUG nr.1/2011 care stabilea, în chiar primul articol, data de 31.12.2011 ca termen limită a revizuirii pensiilor, citez: „ pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie”. Categoria de pensii specificată între ghilimele însemnând aproape 80 de procente din pensiile ce urmau a fi „revizuite”, circa 60.000!
2. Să reintroducă în anul 2011 sintagma „pensii militare de stat”, care a fost definiv desfiinţată prin atât de celebra lege 119/2010. Revenirea la sintagmă nu cred că ar supăra pe cineva. Numai că nu este legal şi, privind lucrurile strict juridic, numai din acest motiv întregul Ordin nr. 17 ar putea deveni nul şi neavenit. Deoarece „pensia militară de stat”, obiectul care face sensul apariţiei Ordinului, în fapt nu există.
3. Din punct de vedere al stresului şi presiunii la care sunt supuşi lucrătorii compartimentului pensii, să readucă lucrurile la nivelul lunilor decembrie şi ianuarie. Dacă nu cumva mai rău!
4. Să perpetueze, în şi aşa oripilantul proces de repensionare a militarilor, potenţialul de bulibăşeală, de apariţie a greşelilor voite ori fortuite, reparabile greu şi cu costuri mari
5. Să alimenteaze nemulţumirea, oarecum temporizată, a colegilor mai vârstinici ai domniei sale şi furia celor care mai pricep câte ceva din nemernicia la care sunt supuşi pensionarii militari.
Poate că există nişte motive care să determine apariţia Ordinului nr.17/10.02.2011. S-ar putea ca ele, motivele, să fie cât se poate de reale: probleme bugetare, proasta gestionare a unor fonduri, decizii de moment greşite. Dar, pensionarul militar nu are nici o vină. De ce să sufere el, încă o dată, pentru că nu ştiu care demnitar, în decursul mandatului său a luat decizii iresponsabile? De ce mai este acolo stimatul domn gl. Mr. Dănilă, dacă nu să apere până în pânzele albe, cu riscul demisiei sale de onoare, drepturilor militarilor, în orice postură s-ar afla ei? Asta este de neînţeles!
Nu am pretenţia de a fi un observator atent şi unul din aceia care să fie preocupat de ordinele şi dispoziţiile şefului SMG. Nu vreau, nu am timp şi nu mă interesează. Dar, când incompetenţa domniei sale, ori reaua sa credinţă, poate afecta viaţa multor zeci de mii de oameni nevinovaţi, cinstiţi, bătrâni şi neajutoraţi, simt nevoia să-l trag de mânecă. Aşa cum aţi face-o şi dumneavoastră. Fără ură şi fără patimă. Cu minimul respect datorat funcţiei şi cu sinceritate.
De aceea, politicos, îl rog pe domnul Dănilă, care se vede că doreşte să devină şi şeful tuturor pensionarilor militari (unii cu grade şi merite mult superioare celor ale domniei sale), să nu-şi transforme numele în renume. Pentru că, în ceea ce numim spiritul acestui popor, mai există un Dănilă. Renumit şi el. Este Dănilă Prepeleac, eroul nemuritorului Ion Creangă. Personaj care, chiar la naşterea sa, în ziua de 1 martie 1876, a fost caracterizat de părintele său spiritual ca fiind:”leneş, nechitit la minte şi nechibzuit la trebi”. Şi, domnule general, eu cred că ne ajunge unul.
Fără a dori să-l supăr în vreun mod pe şeful SMG, în încheierea spuselor mele, îi mai reamintesc că privitor la omonimul său - eroul basmului cult creat de Creangă - criticul George Călinescu, spunea scurt: „dovedeşte că prostul are noroc”.
Întrebarea din titlu este retorică. Îmi este clar că mulţi nu vor fi de acord cu mine. Ei pot vedea lucrurile altfel. Este dreptul lor, aşa cum dreptul meu este de a spune adevărul cum îl văd eu.
TeoPal
