CU DRAG, DIN ŞMECHERANIA

Trebuie să recunosc. Titlul are o directă şi vinovată legătură cu substantivul feminin „şmecherie”, prezentat de DEX online drept chichirez, găselniţă, halardeală, merchez, moftologie, nasabţigen, şmecherez.

Şmecherania ar putea fi numele unei ţări. Al unei ţări în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Ţara şmecherezului dus până la rangul de politică de stat, ar fi locul unde aproape tot ce s-a făcut în douăzeci de ani şi tot ce mai există încă are în spate o şmecherie. O ţară ipotetică desigur, dar atât de veridică! Parcă o şi vezi.

Şmecherania poate fi numele ţării care şi-ar schimba peste noapte candidatul la preşedinţie acceptat constituţional, montând un spectacol şmecherez, cu actori trişti zâmbind pe sub mustaţă, cu îmbrăţişări tragice în care protagoniştii se gâdilă pe furiş la subsuoară, cu lacrimi şterse aparent discret dar cât mai în văzul lumii. Aproape că ne aminteşte de halardeala lacrimogenă „Dragă Stolo…”

Ar mai putea fi numele ţării în care un prim-ministru debarcat de către parlament pentru incompetenţă, ar reveni a doua zi în funcţie datorită unei imense găselniţe prezidenţiale.

Chiar dacă pare greu de acceptat, în ţara Şmecherania, prin moftologii bine pregătite, prin nasabţigene şi şmechereze, executivul ar avea posibilitatea să fie legislativ, preşedintele să devină şi premier, iar premierul… propriul său purtător de cuvânt. Acolo, presa , din câinele de pază al democraţiei, s-ar putea transforma în atentator la siguranţa naţională iar puterea judecătorească, din a treia putere în stat, în câinele de pază al puterii politice.

Şmecherania s-ar mai numi ţara unde prin cea mai pură şi strălucitoare şmecherie un partid încropit ad-hoc ar deveni parlamentar, fără a fi ales de cetăţeni, fără a avea un electorat şi fără a fi legitimat de voinţa populară. Doar pentru că ar fi locul unde s-au adunat colindătorii politici rămaşi fără adăpost.

Tot în ţara Şmecherania ar fi posibil ca legea pensiilor, o lege care ar urma să schimbe în rău viaţa milioanelor de oameni săraci, să fie adoptată printr-un nasabţigen pe faţă. Având loc un merchez parlamentar televizat în direct, cu milioane de martori oculari şi cu o domnişoară blondă care să declare şmechereşte că 80 este egal cu 170. Ei, domnişoarei, i s-ar fi permis astfel să voteze de una singură în numele unui popor. Şi i-ar fi mers!

Numai în Şmecherania ar fi existat posibilitatea ca un referendum privind demiterea preşedintelui să se transforme în unul pentru desfiinţarea parlamentului. Şi prin această halardeală, referendumul să-şi atingă ambele scopuri smechereşti: aprobarea desfiinţării unei camere parlamentare şi validarea preşedintelui în funcţie.

Doar în ţara Şmecherania salariile ar putea fi tăiate prin lege doar până la sfârşitul anului dar ar rămâne aşa, tăiate, pentru veşnicie. Peste termenul strict stabilit de Constituţie. Cum? Simplu, aplicându-se regula de bază: i-am şmecherit şi p-ăştia!

Nici n-o să vă vină să credeţi câte lucruri mercheze s-ar putea întâmpla în Şmecherania! Spre exemplu, Curtea Constituţională şi-ar pierde independenţa devenind un supus instrument de partid. Facultăţi, doctorate şi chiar titluri academice ar fi obţinute prin şmecherii nevinovate şi nu prin merite sau muncă cinstită. Prezumţia de nevinovăţie ar putea fi transformată moftologeşte în vinovăţie strigată public prin stenograme, iar arestarea preventivă ar fi regula de bază pentru pedepsirea oricărui politician din opoziţie. Indiferent de ceea ce ar fi făcut sau nu ar fi făcut el.

Acolo, în Şmecherania, ar fi posibil ca prin aplicarea unei găselniţe geniale voturile „da” să devină voturi „nu”, sistemul electoral să permită trecerea printr-o singură cabina de vot a cel puţin două sute de alegători în fiecare minut, numărătoarea voturilor să se fi încheiat înainte de votarea propriu zisă şi viteza palmei unui candidat la preşedinţie să devină unicul criteriu care validează numirea în funcţie a ministrului învăţământului.

Trăind în Şmecherania ai fi în stare să constaţi că, aplicând un simplu chichirez legislativ, militarii ar putea deveni civili neinstruiţi, solda – salariu, iar pensia militară – „un supliment” pe care guvernul îl poate acorda numai dacă şi atunci când are chef.

În Şmecherania, prin halardeală pură, numărul şomerilor s-ar împuţina crescând, profesorilor li s-ar dubla salariul scăzându-l cu 40% şi procesele câştigate în justiţie ar deveni inexistente prin dispoziţii ale primului ministru.

Multe s-ar mai putea spune despre ţara virtuală cu numele Şmecherania! Dar mă opresc aici, lăsându-vă gândurile să zburde pe aripile fanteziei, cu certitudinea că veţi mai găsi o mulţime de alte întîmplări posibile în patria de necontestat a şmecheriei.

Dumneavoastră, cetăţeni ai României, ştiţi ca şi mine că Şmecherania nu există. Ea este adevărată numai şi numai pentru mine, ca rod al unei imaginaţii nesănătoase. Motiv pentru care subsemnatul, şi doar el, are posibilitatea să vă transmită salutări, cu drag, din Şmecherania!

( scrisa la 10 februarie si publicata ca editorial in revista Qmagazine nr.100/ 14.02.2011)

Sursa ; TeoPal