De ceva vreme, M.Ap.N. a început să remită concluziile comisiei de analiză a contestaţiilor spre pensionarii militari care au protestat în scris vis-a-vis de bătaia de joc din ianuarie 2011, faţă de furtul oficializat din propriile drepturi. Numita Comisie, care şi-a schimbat periodic adresa, care a existat neexistând şi a corespondat luni de zile cu pensionarii militari fără a fiinţa concret (aşa cum însuşi onor ministerul a recunoscut) a emis un set de hârtii identice în conţinut din care rezultă că furtul din pensii a fost perfect legal, că ceea ce fiecare a contestat în mod concret (demonstrând abuzul) este neimportant şi că, oricum, nu mai are nici o relevanţă protestul nedreptăţitului deoarece, între timp, a apărut OUG nr.1/2011 conform căreia i se va recalcula, vrea nu vrea, pensia după reguli noi, aproape fără legătură cu el, militarul X.
O asemenea lipsă de consideraţie faţă de foştii (şi actualii, nimeni nu mai ştie) săi angajaţi este greu de imaginat la oricare instituţie a statului. Cu atât mai mult la una care ar trebui teoretic să fie serioasă, ocupându-se ea de apărarea ţării...
Dar să le luăm pe rând.
Unu, răspunsul negativ la petiţie vine după mai bine de nouăzeci de zile, deşi legea spune că dacă nu ţi se răspunde în treizeci, ceea ce ai contestat se consideră a fi corect şi prin urmare acceptat. Deci, încălcându-se încă odată legea (a câta oară?), după trei luni ţi se spune că n-ai avut dreptate. Şi, prin urmare, contestaţia ta se respinge!
Doi, în conţinutul adresei de respingere nu se face referire la nici unul din argumentele tale personale, ca şi cum tu, ca individ nu exişti. Primeşti un text cu caracter general, care are sau nu are legătură cu ceea ce ai strigat în scris tu, concretul colonel Vasile Vasilescu sau căpitan Ion Ionescu! Şi atât. Dacă nu-ţi convine, ţi se spune, poţi ataca în justiţie...
Trei, după ce desluşeşti conţinutul mesajului mult prea întortocheat editat, îţi dai seama că sus numita Comisie nu a citit şi cu atât mai puţin a analizat propria ta contestaţie. Că s-a întocmit o variantă abstractă de răspuns pentru orice ai fi reclamat, prin care se respinge plângerea ta, oricare ar fi fost ea!
Patru, vei fi din nou contrariat, cititorule, constatând că onorata Comisie de analiză a contestaţiilor (care, se vede bine, nu a analizat nimic, dar care dă verdicte) este anonimă! Nimeni nu semnează cu grad, nume şi prenume. Descifrabil, ostăşeşte! Nici măcar preşedintele acestei Comisii fantomă! Primeşti doar câteva mâzgălituri pe colţ de filă şi eşti îndemnat să-i dai în judecată dacă nu-ţi convine.
Contestaţia pe care tu, militarule în rezervă, ai trimis-o punându-ţi acolo, negru pe alb, gradul, numele, prenumele, codul numeric personal, adresa completă, numărul dosarului de pensie, numărul deciziei de pensie, data la care ai primit decizia, copie de pe decizie şi plicul cu ştampila poştei, numărul talonului de pensie şi motivele pentru care te consideri nedreptăţit, îţi este în mod anonim respinsă (fără a fi măcar citită, nu analizată!) prin câteva semnături indescifrabile, care ar putea aparţine oricui. Inclusiv domnilor portari ai ministerului apărării. O crasă dovadă de desconsiderare!
Nu aş dori să jignesc pe nimeni. Nici chiar conducerea de azi a ministerului apărării. Cu atât mai puţin pe militarii (sau civilii!!!) care compun această Comisie de analiză a contestaţiilor. Dar nici nu pot accepta ca mii, zeci de mii de militari în rezervă şi retragere, unii cu merite unanim recunoscute în apărarea ţării şi a prestigiului României, să fie umiliţi şi batjocoriţi incalificabil de câţiva oportunişti obtuzi, lipsiţi de ruşine şi de respect faţă de bătrânii Armatei Române! De nişte personaje care nu au măcar minimul curaj să-şi semneze „opera”, care comit abuzuri după abuzuri acoperindu-şi netrebnicia cu nişte titluri de acte normative anulate ca neconstituţionale, atacate în justiţie sau contestate la tribunal. Nutresc speranţa că ei, aceşti asasini morali ai făuritorilor armatei române moderne aflaţi încă în viaţă, că ei, batjocoritorii memoriei vii a armatei ţării, vor da socoteală. În faţa legii, a istoriei şi în numele suferinţei create celor fără de vină, celor care cu dragoste şi devotament s-au sacrificat pentru această ţară.
Înclinându-mă cu respect în faţa militarului român în activitate, care îşi face datoria în ţară sau undeva aiurea în lume, printre gloanţe, riscându-şi zilnic viaţa, suferind tăcut nenumărate nedreptăţi şi lipsuri, încerc acum să pun alături de el strigătul de disperare al militarului în rezervă, alungat din drepturile sale fireşti, umilit în demnitatea sa şi desconsiderat.
O fac fără speranţa că voi fi înţeles de către vinovaţi. O fac fără dorinţă de răzbunare. O fac numai pentru ca adevărul să fie cunoscut, iar faptele acestor personaje sinistre să fie văzute şi înţelese exact aşa cum sunt: arogante, abuzive şi umilitoare. Doar atât.
Sursa: teopal
