Am citit zilele trecute un articol intitulat “Ministrul Oprea Minciună a pierdut războiul pensiilor”. Mă văd nevoit să-i spun autorului că, din nefericire, domnul ministru nu a pierdut nimic. Cu atât mai puţin un război.
Cei care au pierdut, chiar mai mult decât un război, sunt pensionarii militari.
Ei au pierdut demnitatea, câştigată în ani mulţi şi duri de muncă. Au pierdut liniştea ce li se cuvenea odată cu apropierea de sfârşitul vieţii. Au pierdut respectul celor pentru care predecesorii lor au luptat în războaie de neatârnare, de eliberare, de independenţă, mondiale sau locale. Drepte şi uneori nedrepte. Au pierdut privirea admirativă a nepoţilor şi adevărul din poveştile lor despre viaţă. Au pierdut dreptul de a mai fi în cartea de istorie.
Au mai pierdut, militarii în rezervă şi retragere, sentimentul de apartenenţă la o instituţie.
Pierdere extrem de dureroasă pentru că, multora din ei, armata le-a ţinut loc de familie. De mamă şi de tată. Acolo au crescut, au înţeles lumea şi s-au realizat ca oameni. Sunt mii de militari, astăzi la pensie, care au îmbrăcat uniforma la patrusprezece ani şi au pus-o în şifonier la vârsta senectuţii. Au îngropat în cazarmă copilăria , frumoşii şi nerepetabilii ani ai tinereţii şi primele împliniri de bărbat. Ei au avut încredere nelimitată în această familie numită Armata. Căreia i-au dat totul. Şi au primit, atât cât s-a putut. Dar, fără a fi fost minţiţi. Fără ascunzişuri, fără ipocrizie şi fără false recompense. Pe drept.
Acum se văd nedreptăţiţi, umiliţi, furaţi şi alungaţi de cei pe care îi considerau ca fiind copiii lor. Urmaşii lor de drept.
Au pierdut, militarii pensionari, ani întregi de muncă, neregăsiţi în aşa zisele “adeverinţe de venit” inventate pentru a se putea frauda mai uşor şi eliberate de instituţii fără nici o expertiză în domeniu. Cu încălcarea flagrantă a legii. Şi pot exemplifica. OG nr. 33/2002, referitoare la eliberarea de certificate şi adeverinţe precizează în chiar art. 1: “Autorităţile centrale şi locale eliberează certificate şi adeverinţe numai în cazurile în care situaţiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documente deţinute de acestea.” Ceea ce, în cazul Centrelor Militare, nu este posibil. Iar art. 5 al aceluiaşi act normativ, specifică: “Certificatele şi adeverinţele eliberate vor conţine în mod obligatoriu, pe lângă situaţiile şi datele a căror confirmare sau atestare se solicită, şi menţionarea documentului din care rezultă.” A văzut cineva aşa ceva? Desigur, nu!
Pensionarilor militari le-a fost tăiată o bună parte din pensia, de cele mai multe ori modestă, cu care îşi cumpărau pâinea zilnică, îşi plăteau medicamentele pe care ar fi trebuit să le primească gratuit şi îşi ajutau copii sau nepoţii, trăind într-o relativă normalitate.
A mai pierdut şi armata, ca instituţie fundamentală a statului. Pe care, în prezent, militarii pensionari o percep ca pe o entitate profund ostilă. Respectul lor faţă de conducătorii armatei scăzând pe zi ce trece. Este răspunsul pensionarilor militari la modul în care generali ai armatei, aliniaţi în spatele politicienilor ajunşi în minister pe funcţii înalte, se comportă azi cu cei care i-au format şi le-a netezit calea spre afirmarea deplină.
În ciuda triumfalismului afişat de ministerul apărării cu fiecare ocazie, în anul care tocmai s-a încheiat militarii români au pierdut mai mult ca niciodată. Celor activi li s-a luat, numai şi numai din ambiţie politicianistă, un sfert din soldă. Li s-au anulat sporuri şi drepturi cuvenite de drept. Practic, aproape 40% din câştig a fost subtilizat şi a intrat în buzunare neştiute. Bani aruncaţi în imensa groapă a clientelei politice…
Ostaşii în vârstă au fost terfeliţi în mocirla injuriilor mincinoase, umiliţi peste măsură şi obligaţi să demonstreze, nu se ştie cui, că ei au existat ca militari. După ani şi ani de muncă fără odihnă şi fără satisfacţii, măcinaţi de bolile specifice vieţii cazone, li s-a furat, cu acte false, bani din puţinul pe care îl primeau. Pentru că, la fel cu toţi pensionarii ţării, şi ei primeau mult prea puţin în raport cu munca pe care o prestaseră. Nici banii aceştia, luaţi cu japca, nu se mai văd undeva, în vreunul din domeniile prioritare ale ţării. Au dispărut fără urmă în buzunarele mult prea largi ale noilor îmbogăţiţi.
Cum să piardă vreun război domnul ministru? Pare dânsul sub apăsarea unei capitulări? Nu! Domnia sa prosperă. Afacerile îi merg tot mai bine. Partidul său câştigă tot mai multe privilegii. Există români care chiar cred că acest partid, care are drept coloană vertebrală numai trădători politici, face ceva pentru militari. Pentru ţară.
Noile pensii militare intră pe făgaşul îndelung săpat. Banii promişi, luaţi din buzunarul tuturor militarilor, au fost daţi celor care au impus furăciunea.
Armata tace. Pensionarii murmură dar nu au puterea de a protesta în mod serios. Funcţiile importante continuă să se ocupe numai de către persoane botezate politic. Corul de lăudători cântă cu spor şi cei câţiva aplaudaci au palmele înroşite permanent de atâta activitate.
O adevărată divizie de jurişti, militari sau nu, aflată la nivelul de vârf al armatei, conlucrează pentru astuparea gurii protestatarilor activi sau în rezervă. Şi o fac cu success. Pentru că ei, aceşti jurişti, în baza statutului profesional, sunt plătiţi din banii militarilor ca să apere doar instituţia, nu pe membrii acesteia. Cu alte cuvinte, ei luptă pe banii oşteanului împotriva sa. În cazul în care militarul are proasta inspiraţie să protesteze, acţionând în instanţă pentru a-şi câştiga drepturile, dă piept cu plutoanele de jurişti militari. Care le sunt potrivnici. Şi, până acum, juriştii mai sus amintiţi au câştigat aproape toate bătăliile. Cel care pierde, perpetuu, este militarul. Pentru că pe el nu-l apără nimeni. Nici măcar legea!
Am înţeles că domnul ministru a uzitat un drept la replică pentru articolul cu pricina. Drept la replică pe care nu l-a semnat personal. Nici structura care a replicat în numele ministrului nu pare a se fi identificat foarte clar. Dar, la urma urmei, nici nu contează.
Important este că, printr-o voce autorizată, domnul ministru confirmă. Nu a pierdut nici un război! Cei care au pierdut şi pierd în continuare sunt doar ceilalţi. În cazul de faţă, militarii. Pensionari sau nu.
Sursa : teopal.com
