Respingerea cererii de eliberare a unei adeverinţe din care să rezulte salariul pe care reclamantul l-a primit în calitate de ofiţer activ. Neacordarea daunelor cominatorii
Tematică: Alte cereri
1. Modul de eliberare a adeverinţelor este stabilit de O.G. nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţi publice centrale şi locale care la art. 1 precizează că: „Autorităţile publice centrale şi locale eliberează certificate şi adeverinţe numai în cazurile în care situaţiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documente deţinute de acestea” iar art. 5 prevede obligativitatea menţionării documentului din care rezultă datele înscrise în acestea. 2. Situaţia din speţa de faţă excede însă acestor dispoziţii, întrucât reconstituirea drepturilor băneşti nu poate fi efectuată în lipsa documentelor care au stat la baza calculării acestora, prima instanţă în mod greşit obligând pârâţii la eliberarea unor adeverinţe referitoare la cuantumul salariilor încasate de reclamant în perioada de referinţă, de vreme ce demersurile efectuate de către pârâţi au arătat că nu mai există actele necesare.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1768 din 19 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
Prin acţiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul E.J. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte salariul pe care acesta l-a primit în calitate de ofiţer activ în perioada mai 1951 -30 iunie 1956, cu daune cominatorii în cuantum de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând de la data introducerii acţiunii şi până la eliberarea actului. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 8 mai 1951 a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri activi M.A.I. D, fiind trimis apoi la diverse unităţi ale aceluiaşi minister, inclusiv în oraşul F şi Punctul de Control de trecere frontieră Socola, în perioada 1951 -30 iunie 1956, după care a fost trecut în rezervă.
De asemenea, a mai arătat că pentru recalcularea pensiei legale ce i se cuvine era necesar un act din care să rezulte salariul obţinut în acea perioadă, document care se află în evidenţele M.A I. şi pe care l-a solicitat în mod repetat, făcând numeroase demersuri, act care însă nu i-a fost eliberat deşi s-a adresat atât Ministerului de Interne cât şi altor unităţi arondate.
În urma probatoriului administrat, Tribunalul Buzău a pronunţat sentinţa civilă nr. 10/08.01.2007, prin care a admis excepţia invocată de MAI şi a constatat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticând soluţia, reclamantul a motivat că este greşită deoarece MAI are calitate procesuală pasivă cu care recurentul şi-a desfăşurat activitatea în mod direct şi nemijlocit, iar arhiva din care se pot comunica relaţiile solicitate de aceasta, se află la acest minister şi nu la Ministerul Apărării Naţionale, cum s-a pretins de către pârât, cu atât mai mult cu cât nu există nici un protocol de predare-primire a documentelor respective între cele două ministere.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia nr. 260/27.03.2007 a admis recursul, a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal, pentru a se pronunţa pe fond. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut ca reclamantul în perioada 1951 -1956 şi-a desfăşurat activitatea la Centrul de Instruire F şi apoi la S. 319 H. I, după 1990, unităţile din zonă fiind reorganizate şi trecute la Poliţia de Frontieră Română prin preluarea structurilor şi efectivelor, or acestea fac parte din structura MAI., deci, nu se poate susţine ca arhiva din care s-ar putea obţine relaţiile solicitate de reclamant prin acţiune, s-ar afla în evidenţele Ministerului Apărării cum a susţinut pârâtul.
În consecinţă, s-a constatat că pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor are legitimare procesuală pasivă, astfel că se impune casarea sentinţei pentru ca instanţa să se pronunţate pe fondul cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. (...) .
Prin sentinţa civilă nr. 818/3.09.2007, Tribunalul Buzău a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta MAI să elibereze reclamantului adeverinţa din care să rezulte drepturile salariale pe care le-a încasat în calitate de ofiţer activ în unităţile de instruire şi grănicereşti în perioada mai 1951-30 iunie 1956 (salariu, primă de frontieră, indemnizaţii pentru trecerea în rezervă, suma de 150 lei/lună ce a primit-o, ca şi c/val. hrană pe toată perioada) , a obligat pârâta la suma de 20 lei/zi de întârziere ce reprezintă daune cominatorii de la pronunţarea sentinţei şi până la data eliberării documentului solicitat, a respins cererea de daune cominatorii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul M.I.R.A.
criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie din următoarele considerente: acesta a precizat că nu are calitate procesuală în cauză deoarece reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în unităţi care aparţin în prezent de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Inspectoratul General al (...) Române. Astfel, recurentul a învederat că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Centrului de Instrucţie din F, care a fost iniţial o unitate a Comandamentului U. de Securitate şi, în perioada 1989 -1990 a făcut parte din structura organizatorică a Ministerului Apărării (mari unităţi de infanterie) , potrivit HG nr. 0749/5.07.1990, ulterior transformându-se în trupe de pază şi ordine, integrate în structura organizatorică a (...) Române, în baza Legii nr. 550/2004.
Cu privire la perioada în care reclamantul a activat în cadrul unităţii de grăniceri, s-a precizat că potrivit dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 80/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 56/1992, aceste unităţi au fost preluate de poliţia de Frontieră Română, organizată şi dotată cu personalitate juridică conform O.U.G. nr. 104/2001.
S-a mai precizat că M.I.R.A. nu este angajatorul intimatului-reclamant şi în arhiva ministerului nu sunt deţinute ştatele de plată ale unităţilor din subordine sau dosarele de personal ale angajaţilor acestora.
Prin decizia nr. 1068/9.11.2007, Curtea de Apel Ploieşti a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Pentru a hotărî astfel instanţa de recurs a reţinut faptul că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea la Centrul de Instrucţie nr. 6 F, care a fost iniţial o unitate a comandamentului trupelor de securitate, iar, ulterior, pentru perioada 1989 -1990, a făcut parte din structura organizatorică a Ministerului Apărării, care potrivit HG 0749 din 05.07.1990 a trecut din structura organizatorică a jandarmeriei Române în rândul trupelor de pază şi ordine.
De asemenea, reclamantul a activat în cadrul S.ui nr. 319 H.I, Punctul de Control Trecere Frontieră Socola, care, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 30/1999 şi O.U.G. nr. 104/2001 a fost subordonat Poliţiei de Frontieră Române, având personalitate juridică.
Ca atare, Curtea a considerat că aceste două persoane juridice trebuie să figureze în cauză şi să fie ţinute obligate, alături de M.I.R.A..Prin aceasta, Curtea a considerat că pârâta din prezenta cauză are calitate procesuală pasivă, întrucât atât Jandarmeria Română cât şi Poliţia de Frontieră se află în subordinea M.I.R.A., însă, deoarece au personalitate juridică, Jandarmeria Română şi Poliţia de Frontieră vor fi introduse în cauză alături de minister, pentru o mai bună administrare a justiţiei.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. (...) pe rolul Tribunalului Buzău.
În respectarea considerentelor deciziei Curţii de Apel Ploieşti, Tribunalul Buzău a dispus introducerea în cauză a pârâţilor Inspectoratul General al (...) Române şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, cu menţiunea să depună întâmpinare.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus la dosar în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Apărării din următoarele considerente: pentru perioada 1955-1956, reclamantul a primit informaţiile solicitate (adresa M.I.R.A. din data de 25.04.2007) . În ceea ce priveşte perioada 1949-1955, reclamantul a fost informat că pentru obţinerea înscrisurilor solicitate se poate adresa UM 02405 Piteşti unde sunt arhivate documentele, unitate aflată în subordinea Ministerului Apărării [Adresa I.G.P.F. nr. (...) din 1.06.2007], unitatea pârâtă a depus diligenţele necesare (adresa I.G.P.F. nr. 45346/26.11.2007) respectiv a solicitat UM 02405 Piteşti înscrisurile cerute de reclamant fără a primi răspuns.
Pârâtul Inspectoratul General al (...) a depus, de asemeni, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate din următoarele considerente: în urma, verificărilor făcute în arhiva proprie nu au fost identificate documente care să ateste plata drepturilor salariale către reclamant, comunicând acest lucru conform adeverinţelor 122.164/19.05.2005 şi (...) /4.11.2005.
În conformitate cu prevederile art. 162 alin. (1) din Legea nr. 19/2000: „pentru persoanele asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului se ia în calcul, după caz salariul minim pe economie, venitul asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale sau salariul inclusiv celelalte drepturi înregistrate în carnetul de muncă.”
Art. 15 alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 1550/2004: „în lipsa prezentării unor astfel de dovezi (valoarea soldei de grad, solda de funcţie, alte sporuri şi indemnizaţii) , la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariile minime pe
În ceea ce priveşte daunele morale şi cominatorii pârâtul a solicitat respingerea acestui capăt de cerere având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit.
Conform jurisdicţiei prejudiciul moral constă în lezarea onoarei şi reputaţiei unei persoane sau alte suferinţe de ordin josnic. Pentru a fi admisă o asemenea cerere însă e necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă argumente şi indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale ocrotite prin Constituţie, i-au fost afectate şi pe cale de consecinţă să poată proceda la o evaluare a despăgubirilor.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat întâmpinare, prin care a invocat în primul rând pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia, având în vedere că prin adresa nr. I.P.C. 2005 din 4.07.2006, Arhivele Militare ale Ministerului Apărării, a comunicat faptul că nu deţine fondul arhivistic creat de Centrul de Instrucţie nr. 6 F şi regimentul 319 H. I, deoarece ele funcţionează în cadrul MIRA., din adresa de mai sus rezultă că UM 02405 Piteşti nu deţine fondul arhivistic al celor două unităţi.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, din următoarele considerente: prin acţiunea şi cererea completatoare reclamantul a solicitat obligarea MIRA şi a celor două inspectorate, jandarmerie şi grăniceri, la eliberarea unei adeverinţe care să cuprindă drepturile salariale pentru perioada 8.05.1951 -30.06.1956 perioadă în care a activat ca ofiţer la Centrul de Instrucţie nr. 6 F, respectiv S. nr. 319 H. I, precum şi daune morale de 20.000 lei RON .
Conform adresei J. 2005 din 4.07.2006 UM 02405 Piteşti nu deţine fondul arhivistic avut de cele două unităţi deoarece funcţionează în cadrul MIRA., potrivit prevederilor art. 15 din H.G. nr. 1550/2004, „în situaţiile prin care la stabilirea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat au fost valorificate şi perioade de vechime în serviciu realizate în sistemul pensiilor militare la determinarea punctajului mediu anual aferent acestei perioade se utilizează solda de grad, de funcţie, precum şi alte sporuri şi indemnizaţii pentru care se achită contribuţia suplimentară şi care intrau în baza de calcul a pensiei dovedite cu acte eliberate de organele abilitate.
În condiţiile în care pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturi salariale, asiguratorul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară în vigoare în perioada respectivă, art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Autorităţile publice centrale şi locale eliberează certificate şi adeverinţe numai în cazurile în care situaţiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deţinute de acestea (art. 1 din O.G. nr. 33/2002) . Rezultă că reclamantul nu este vătămat într-un drept sau interes legitim, urmând ca la recalcularea pensiei sale pentru perioadele în care lipsesc dovezile privind nivelul veniturilor să se utilizeze salariul minim pe ţară.
Prin sentinţa civilă nr. 278 din 24 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Buzău, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Apărării invocată de acesta, a obligat pârâţii Ministerul Administraţiei Şi 1, Inspectoratul General Al (...) Romane (Unitatea Inspectoratul General Al Politiei De Frontiera Militară 0251) , Ministerul Apărării, să elibereze reclamantului E.J., adeverinţe din care să rezulte drepturile salariale pe care le-a încasat în calitate de ofiţer activ în perioada de 8-5.1951-30.06.1956, la Centrul de Inspecţie nr. 6 F şi S. de H.I (salariu, primă de frontieră, indemnizaţie pentru trecere în rezervă, sumă de 150 lei/lună, c/val. hrană) . Totodată, a obligat pârâţii la 20 lei/zi de întârziere daune cominatorii, de la pronunţarea sentinţei până la eliberarea adeverinţelor şi a respins cererea privind daunele morale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul E.J. şi pârâţii Ministerul Apărării, Inspectoratul General al (...) Române şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Recurentul reclamant a criticat sentinţa sub aspectul greşitei stabiliri a cadrului procesual în sensul reţinerii şi a altor pârâţi în afara Ministerului Internelor şi Reformei Administrative care a fost angajatorul său aşa cum o dovedesc actele depuse la dosar, respectiv ordinul de trecere în rezervă, organigrama pentru perioada 1951-1956, certificatul de studii militare.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului şi rejudecarea cauzei.
Recurentul pârât Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit următoarelor considerente:
Sub un prim aspect, a arătat că nu a fost angajatorul reclamantului, deci nu are calitate procesuală pasivă în această cauză.
A precizat recurentul că arhiva sa a fost predată în anul 1985 la U.M. 02405
Recurentul pârât Inspectoratul General al (...) Române a criticat sentinţa, de asemenea, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut recurentul că în arhiva proprie nu au fost identificate documente privind plata drepturilor salariale pentru perioada 1951-1956, aşa cum rezultă din adresa nr. 12965/14.10.2005-fila 88 dosar fond. Mai mult decât atât, în incendiul din 1979 au ars toate dosarele depozitate la Arhiva (...) Române (inclusiv cele cu ştatele de plată) . În aceste condiţii, conform dispoziţiilor legale, la stabilirea punctajului anual se utilizează salariul minim pe ţară. A arătat recurentul pârât că nu este în culpă astfel încât nu datorează nici daune cominatorii.
Recurentul pârât Ministerul Apărării a criticat sentinţa învederând necesitatea aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 1 şi 5 din O.G. nr. 33/2002 precum şi ale art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în sensul utilizării salariului minim pe
A precizat recurentul că din adresa nr. J./2005/4.07.2006 rezultă că U.M. 02405
Curtea, examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi în raport de dispoziţiile legale care au incidenţă în cauză şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., constată că recursurile pârâţilor sunt fondate, iar recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în continuare:
În motivarea soluţiei sale, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 40 lit. h) din Codul Muncii, art. 15 din H.G. nr. 1550/2004 precum şi art. 161 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, toate aceste dispoziţii legale statuând asupra obligaţiei care îi revine angajatorului de a elibera la cerere documentele care fac dovada calităţii de salariat, respectiv adeverinţe pe baza ştatelor de plată în care sunt menţionate salariile încasate, aceste înscrisuri regăsindu-se în arhiva angajatorului.
Prima instanţă însă, în analizarea temeiniciei acţiunii reclamantului, nu s-a raportat la situaţia în care în arhiva angajatorului nu se mai regăsesc aceste înscrisuri iar angajatorul se află în imposibilitate de a elibera adeverinţele solicitate.
Această imposibilitate în care s-a aflat fiecare dintre pârâţii din prezenta cauză de a soluţiona favorabil cererea reclamantului de eliberare a unei adeverinţe din care să rezulte salariul încasat în perioada 1951-1956 reiese cu prisosinţă din actele dosarului.
Astfel, din adresa nr. J./2005/4.07.2006 rezultă că Ministerul Apărării prin U.M. 02405 Piteşti nu deţine fondul arhivistic al Centrului de Instrucţie F şi S.ui 319 H. pentru că acestea funcţionează în cadrul M.I.R.A. La rândul lui, acest pârât a învederat reclamantului în urma demersurilor pe care acesta le-a efectuat, că arhiva sa a fost predată către U.M. 02405 Piteşti în 1985 iar prin adresa nr. 30504/A/22.03.2003 a Secretariatului General se confirmă faptul că nu sunt deţinute ştatele de plată create de cele două unităţi la care a lucrat reclamantul.
În ceea ce priveşte demersurile efectuate de pârâtul Inspectoratul General al (...) Române, Curtea constată că nici în arhiva acestui pârât nu au fost identificate documente privind drepturile salariale încasate de către reclamant în perioada 1951-1956, aspect care reiese şi din adresa nr. 12965/14.10.2005-fila 88 dosar fond. Această situaţie rezultă şi din adresa nr. (...) /29.12.2005 depusă la fila 21 dosar recurs.
Mai mult decât atât, imposibilitatea de a trimite relaţiile solicitate de către reclamant se datorează unei cauze obiective. Din înscrisurile depuse la dosar, atât la fond cât şi în recurs, rezultă că toate dosarele (inclusiv cele cu ştatele de plată ale tuturor unităţilor pe anii 1945-1969) au fost depozitate la Arhiva (...) Române de la Câmpina, însă, datorită incendiului produs în 1979 la această instituţie, au fost distruse aproape în totalitate dosarele depozitate, inclusiv cele din perioada de referinţă, astfel încât nu au putut fi reconstituite drepturile băneşti în lipsa documentelor care au stat la baza calculării acestora.
Conform art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, adeverinţele pentru sporuri, îndemnizaţii şi majorări de retribuţii tarifare se întocmesc potrivit legii de către angajatorii care poartă răspunderea cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora.
Modul de eliberare a adeverinţelor este stabilit de O.G. nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţi publice centrale şi locale care la art. 1 precizează că: „Autorităţile publice centrale şi locale eliberează certificate şi adeverinţe numai în cazurile în care situaţiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documente deţinute de acestea” iar art. 5 prevede obligativitatea menţionării documentului din care rezultă datele înscrise în acestea.
Situaţia din speţa de faţă excede însă acestor dispoziţii, întrucât reconstituirea drepturilor băneşti nu poate fi efectuată în lipsa documentelor care au stat la baza calculării acestora, prima instanţă în mod greşit obligând pârâţii la eliberarea unor adeverinţe referitoare la cuantumul salariilor încasate de reclamant în perioada de referinţă, de vreme ce demersurile efectuate de către pârâţi au arătat că nu mai există actele necesare.
În aceste condiţii, devin aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2) din anexa 1 la H.G. nr. 1550/2004 privind normele de evaluare a pensiilor din sistemul public conform cărora, în lipsa unor dovezi din care să rezulte veniturile solicitanţilor, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariile minime pe ţară, brute sau nete, după caz.
În acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 19/2000 care la alineatul (1) prevăd că „În condiţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturi salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă”. Aceste dispoziţii sunt menite să acopere această situaţie de imposibilitate de reconstituire a drepturilor băneşti, astfel încât solicitanţii să nu fie prejudiciaţi în ceea ce priveşte recalcularea pensiei.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursurile pârâţilor sunt fondate, sens în care în temeiul art. 312 C. proc. civ. le va admite, va modifica în tot sentinţa şi pe fond va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte recursul reclamantului, Curtea îl apreciază ca fiind nefundat în raport de împrejurarea că prin decizia nr. 1068/9.11.2007 Curtea de Apel Ploieşti a statuat asupra cadrului procesual al cauzei, tocmai pentru a se realiza o mai bună administrare a justiţiei, sens în care, conform dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează să îl respingă cu această motivare.
Sursa :http://www.costelgilca.ro
