Îmi este foarte clar. Şi cred că, acum, lucrurile sunt evidente şi pentru cei mai mulţi dintre dumneavoastră.
Dacă s-a dorit completa destabilizare a sistemului de pensii militare, atunci s-a izbutit. În fapt, ceea ce există astăzi în locul acelui sistem se poate numi oricum. Pentru că el nu mai reprezintă nici măcar o vagă umbră a ceea ce a fost cu şase luni în urmă. A acelui sistem în care militarii aveau încredere şi care niciodată (repet, niciodată) nu l-a înşelat pe pensionarul militar. Deşi acea structură a M.Ap.N., care avea în responsabilitate pensiile, a avut o încadrare deficitară şi a fost dezavantajată la nivelul funcţiilor. Deşi acolo se muncea,deseori, de dimineaţa pînă seara.
Ce face acum urmaşa acelei structuri? Lucrează de câteva luni cu sute de oameni, aduşi de peste tot, cei mai mulţi fără a avea nici cea mai vagă ideie despre domeniul pensiilor. Cu oameni în majoritate neprofesionişti care au primit ca normă zilnică să scoată din calculatoare, cu orice preţ, ca pe bandă rulantă, câte 20-30 Adeverinţe de venit. Adeverinţe care vor marca până la moarte veniturile a mii şi mii de militari. Dar care vin de nicăieri, din locuri ne evidenţiate undeva. Ca să nu le poţi lua urma. Acte care, în mod ilegal, au căpătat caracter „oficial”. Pline de date inxacte şi ştergând din cariera aproape a fiecărui pensionar ani întregi de muncă.
Inexactităţile, produc efecte pecuniare imediate.Din momentul eliberării acestor documente. Problema este că îndreptarea erorilor este incertă. Poate chiar imposibilă. Nu este încadrată în timp. Poate dura ani şi ani sau, poate, greşelile nu vor fi niciodată eliminate. Nimeni nu garantează nimic!
Este incredibil! (iată un cuvânt folosit azi aproape zilnic) Spun „de necrezut”, întrucât se pare că media anilor de muncă lipsă din adeverinţele de venit, socotită de un lucrător în sistem, este de trei ani pentru fiecare militar în rezervă sau retragere. Adică, aproximativ o zecime din anii de activitate ai fiecăruia. Aţi socotit câţi ani munciţi şi neplătiţi de guvern se adună de la cei câteva zeci de mii de pensionari militari? Milenii. MILENII, nu secole! De aici, miliarde intrate ilegal în circuitul de necontrolat al mecanismului politic clientelar.
Poate doriţi să aflaţi cine răspunde pentru un furt de asemenea proporţii. Este dreptul dumneavoastră să vă puneţi întrebări. Dar, eu vă pot garanta că un răspuns la această întrebare nu există. Sau dacă ar fi, el este: „ numai pensionarul militar!”
De ce? Fiindcă acele documente pline de greşeli, voite sau neintenţionate, nu sunt avizate de nici o persoană cu expertiză financiară. Deoarece nimeni nu poate explica unde se află documentele originale, cât de exact sunt copiate şi cât de corect au fost întocmite. Întrucât, cei care elaborează hârtiile numite „adeverinţe de venit” nu au nici o legătură profesională cu procesul pe care îl coordonează.
Întreaga activitate a fost în aşa fel concepută încât să existe un singur vinovat: pensionarul! Pentru că el este pus să certifice că ceea ce scrie acolo e adevărat.Şi asta, neavând nici o posibilitate să verifice şi neposedând, în mod evident, o memorie atât de performantă încât să-i afişeze instantaneu cuantumul soldei, pe luni, cu prime ori fără, din deceniile muncite în nenumărate garnizoane.
Fără a mai intra în detalii care să susţină fiecare afirmaţie, ca mai sus, pot enunţa o mulţime de fraze adevărate. Utilizând condiţionalul, pentru că deşi se cunoaşte exact efectul, asupra scopului real se mai poate discuta. Să le citim!
Dacă s-a urmărit să se dea o lovitură mortală militarilor care în zilele revoluţiei au permis cotitura spre democraţie a societăţii româneşti, mai toţi fiind pensionari acum, atunci i-a lovit. Dacă din motive de natură psihică, asociate unor complexe maladive, s-a dorit umilirea unei întregi clase sociale, a militarilor, nu încape îndoială că s-a realizat. Dacă din pură prostie, plecând urechea la gura unor persoane interesate în escaladarea unor tensiuni sociale, s-a urmărit aţâţarea armatei împotriva politicienilor, atunci prostia s-a făcut.Dacă s-a vrut ca, prin minciună şi perfidie, să se fure nişte bani de la militarii pensionari, atunci cu siguranţă că s-a furat. Dacă s-a urmărit învrăjbirea între militarii de diferite grade, pentru atingerea unor scopuri la care nici nu vreau să mă gândesc, atunci, în mare parte s-a reuşit. Dacă s-a avut în vedere desfiinţarea unei caste de elită, tăvălirea în noroi a unor valori de neatins până acum, atunci procesul este aproape terminat. Dacă cineva a fost deranjat, în drumul spre occidentalizarea accelerată, de existenţa unei tradiţii militare naţionale, atunci, în curând, calea va fi liberă. Dacă, după o transformare dureroasă şi îndelungată a Armatei, poate singura finalizată real între instituţiile fundamentale ale statului, se crede că cei care au suferit odată mai trebuie să sufere din nou, atunci această nouă tortură există. Dacă o entitate ne nominalizată a avut ca scop ruperea definitivă a armatei de poporul pe care îl slujeşte, atunci acţiunea este pe cale a se încheia.
Îmi este clar. Şi poate este limpede şi pentru unii dintre dumneavoastră. Chiar dacă la început s-au îndoit de acest adevăr. S-a vrut condamnarea publică a unor nevinovaţi. S-a organizat un proces mincinos şi indecent de scump pentru atingerea acestei ţinte. Şi, în decembrie 2010, cei vizaţi şi-au primit pedeapsa. Ei sunt militarii, în general, şi pensionarii militari, în special.
Decembrie 2010
Sursa : teopal.com
