Scriind aceste rânduri, în ajunul Sfântului Crăciun, nu intenţionez să vă ofer un plus de speranţă şi încredere, mai ales, dumneavoastră acelora care v-a fost dificil să vă desprindeţi de perspectivele bogate şi promiţătoare ale actualei guvernări. Angrenaţi în lupta pentru supravieţuire foştii militari disponibilizaţi, actualmente colegi de sindicat, ne lăsăm, cu atâta uşurinţă, antrenaţi în dispute fără sens uneori de o violenţă verbală extremă, pierzând esenţa şi rolul nostru, trăind timpul vieţii fără rost într-o situaţie de incertitudine, într-un mod tot mai izolat, fără să ne stabilim o conduită pe termen mediu în acest sens.
Am încercat şi în Decembrie 2009, să le spun românilor că li s-a oferit posibilitatea să evalueze comportamentele care au condus România până în momentul respectiv şi că stă în puterea lor să aducă, prin vot, în prim planul managementului politic oameni de caracter, personalităţi care să se angajeze plenar în folosul comunitar, naţional şi european.
Dar, societatea românească a ales atunci, să-i fie conduse destinele de către un grup de lideri politici antireformatori, dispuşi să cheltuiască într-o risipă dezmăţată banii publici şi să sacrifice în interes propriu valorile naţionale (chiar suveranitatea ţării).
Aceşti falşi reformatori, secondaţi de o autoritate executivă susţinută printr-un anacronic pachet de legi, au lansat şi lansează necontenit inovaţii brutale care au produs şi vor produce consecinţe devastatoare pe termen lung. Tăierile crunte ale veniturilor bugetarilor, disponibilizările brutale şi rapide, învrăjbirea prin propagandă mincinoasă a categoriilor de cetăţeni, denigrarea unor instituţii ale statului, aruncarea în derizoriu a educaţiei, sănătăţii şi ordinii publice, sărăcirea cruntă a populaţiei şi tăierea speranţelor generaţiei tinere, au avut un impact direct şi total asupra societăţii, transformând-o într-o masă socială amorfă lipsită de idealuri.
Cele mai multe din deciziile acestor guvernanţi au spulberat interesele unei majorităţi de 90% din populaţie şi conferă protecţie clanurilor mafiote aflate în spatele unei minorităţi politice dominante cocoţată în vârful piramidei. Încă de la preluarea puterii, acest regim politic, deosebit de nociv, conducând mai mult prin declaraţii şi legi concepute şi asumate pe timp de noapte şi mai puţin prin fapte, a produs o polarizare socială acută în cadrul căreia, instituţiile statului au fost „privatizate” de către grupurile de interese ale partidului portocaliu. Este vorba, în primul rând de acele grupuri de interese care s-au folosit de poziţia lor privilegiată pentru a poseda, prin intermediul administraţiei, puterea în stat. Cei mai mulţi români au ajuns să considere, că statul însuşi generează şi întreţine corupţia.
Tabloul general al corupţiei este permanent însoţit de: precaritate materială şi sărăcie; lipsa cronică a locurilor de muncă;
criza acută de locuinţe;
lipsa de şanse într-o societate în care nu există competiţie corectă;
slăbiciuni ale autorităţii publice;
mediul social nefavorabil iniţiativei marcat de eterna corupţie;
nereceptivitatea la problemele tinerilor;
instabilitatea materială şi instituţională a sistemelor care oferă servicii de îngrijire a sănătăţii şi de educaţie.
Elitele generaţiei tinere sesizează cum escrocii, corupţii, oportuniştii îşi negociază în continuare fidelitatea faţă de grupările politice care, ajunse la putere, sunt convinse că au un statut privilegiat. Aceia care sunt cercetaţi pot deveni mai curaţi şi în loc ca ticăloşiile lor să fie eradicate şi pedepsite, acestea se legitimează. În timp ce sesizăm tot mai multe rateuri ale democraţiei, clanurile de toate felurile trăiesc în prosperitate şi caută să speculeze lipsa de autoritate a instituţiilor în avantajul lor. Perioada electorală a fost o bună ocazie pentru relansarea afacerilor de clan sub masca unor instrumente democratice autentice.
Multe elemente din logistica electorală au fost acoperite financiar de clanurile locale ce au fost serios activizate în „procesul democratic al alegerilor”. O serie de bişniţari şi borfaşi, oameni de mâna a doua, proprietari ai unor locaţii dubioase, escroci şi tupeişti sunt implicaţi permanent, în cazarea, hrănirea şi distracţia unor „aleşi”. Se promovează mediocritatea care ajunge să paralizeze spaţiul public cât şi normalitatea vieţii cetăţenilor. Acest om mediocru infectează mediul social sub oblăduirea politicului care, cu o mână îşi mulţumeşte şeful iar cu alta îşi burduşeşte sacul propriu (mandatul este scurt iar intensitatea cu care hrăpăreţul acţionează este maximă).
Cine să aplice legea? Un sistem de justiţie epuizat fizic, depăşit tehnic, tehnologic şi numeric de către sistemul corupt, subfinanţat de către stat, nesecurizat şi vulnerabil în spaţiul infracţional?
Într-o democraţie de faţadă afişată pe tot parcursul anului 2010, am fost lăsaţi în mod deliberat să forţăm barajele de poliţişti şi jandarmi, să proferăm injurii, fluierături şi huiduieli într-o serie de acţiuni pe care ei le-au urmărit din spatele zidurilor sediilor luxoase de partid. Pentru ei, noi reprezentăm gloata, ce poate fi amăgită cu „tertipuri politice“ pe care ei le numesc „promisiuni electorale”. Ei au putut lua bani de oriunde pentru a-şi susţine financiar camarila electorală, noi am avut asigurate salariile minime pe economie şi venitul minim garantat.
Am căutat în zadar soluţii juridice sau democratice pentru a-i face responsabili de implementarea strategiilor şi programelor de guvernare arificială, în timp ce ei sunt preocupaţi de ziarele de scandal, în care vor ajunge amănunte picante din viaţa lor particulară.
Arătăm mereu cu degetul la marea lor lăcomie, în timp ce ei măresc accizele şi ne pun sub jugul fiscal. Comportamentul lor poate fi explicat empiric, prin motivaţiile înguste ale intereselor proprii şi poate fi influenţat prin mituire, sponsorizarea campaniilor, plăţi camuflate către membrii familiei, promisiuni de ocupare a unor funcţii în structurile puterii.
Noua lege a pensiilor îi va convinge , pe tot mai mulţi români că, de la muncă vor merge direct spre cimitir. Nu este vorba numai de vârsta de pensionare şi cuantumul pensiei ci şi de un dezechilibru grav care a împins bugetul asigurărilor sociale (separat de bugetul central din anul 1992) de la un flux pozitiv spre unul negativ, critic.
Cauzele care au generat o asemenea situaţie trebuie căutate în esenţa strategiilor, programelor, politicilor aplicate cu preponderenţă, de către actualii guvernanţi. Cu siguranţă, se vor produce multe încercări disperate de manipulare a cetăţenilor pentru a şterge cu buretele, din mintea majorităţii românilor, o guvernare lipsită de coerenţă, improvizată şi cu efecte devastatoare pentru coeziunea şi solidaritatea naţională. Atâta timp cât puterea şi unele organizaţii sindicale îşi dau mâna în hora corupţiei şi sărăciei, efectele politicilor social – democrate vor fi slabe şi neputincioase iar populaţia va fi condamnată să trăiască multă vreme de aici înainte, tot mai modest, într-o societate aflată între socialism şi capitalism.
Am folosit sintagma”Dragi colegi de suferinţă” pentru că sunt unul dintre dumneavoastră căruia i-au fost suspendate drepturile de pensie, după 38 de ani de muncă neîntreruptă în Forţele aeriene. Am optat pentru seviciu , deoarece munca în folosul României îmi menţine demnitatea de om , de român.
În prezent salariul unui profesor universitar cu două doctorate în ştiinţe şi cu vechime de peste 40 de ani de muncă este de 2600 lei (cazul meu după tăierile mârşave din iulie 2010). Deci am un salariu a cărui valoare este de 50% din valoarea pensiei de care beneficiam dacă stăteam acasă şi priveam dezinteresat la isprăvile domnului Boc.
Deci mă puteţi considera un coleg de suferinţă. Voi continua să muncesc pentru acest salariu mizerabil (jumătate din cât aveam în 1985 când îndeplineam funcţia didactică de lector în Academia de Înalte Studii Militare). În acest mod voi înţelege mai bine prin ce sărăcie mizerabilă trec toţi aceia care au fost disponibilizaţi din structurile militare precum şi colegii noştrii din învăţământ.
Majoritatea banilor îi dau în procesele pe care le-am intentat celor care mi-au batjocorit demnitatea de general. Cu ce rămâne , încerc să-mi menţin competenţele de profesor universitar, iar traiul mi-l asigură soţia care este tot profesor.
Sunt singurul general în rezervă, din armatele statelor NATO, condamnat prin „suspendarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă” deoarece muncesc în interesul statului, un stat pentru care, ca şi dumneavoastră, am sacrificat aproape tot.
Un stat în care, nu ai nimic dacă nu minţi, nu furi şi nu înşeli. Avem parte împreună, de cel mai sărac Crăciun din existenţa noastră. Este foarte posibil ca luna ianuarie 2011, să ne lovească, pe noi pensionarii militari, alte anomalii ale guvernanţilor adoptate şi plasate la temelia reformei instituţiilor.
Procesul de recalculare a pensiilor militare poate degenera într-o situaţie de risc maxim pentru familiile noastre. Suntem la sfârşitul lunii Decembrie, şi în loc de cadouri şi recunoştinţă, primim din partea guvernanţilor zvonuri alarmiste, multe suspiciuni în legătură cu valoarea pensiilor în luna ianuarie, îngrijorare şi tristeţe.
Ştiu că vă aşteptaţi la mai multă acţiune preventivă şi protecţie din partea sindicatului cadrelor militare. Personal, apreciez că Mircea Dogaru şi Valeriu Pricină ne-au reprezentat cu autoritate şi demnitate şi o fac acum prin acţiunile de preîntâmpinare a acestor anomalii care vizează plata pensiilor militare, pe ianuarie 2010.
Intervenţia promptă la ministerele de resort şi zbaterile lor zilnice ar trebui să-i readucă în matcă şi pe aceia care nu văd în sindicat un cadru de luptă legală cu puterea discreţionară, ci numai avantaje personale referitoare la protecţie şi reprezentare. Punctul meu de vedere este, că într-un stat de drept, în situaţia terenului nepregătit pentru aplicarea noii legii a recalculării, contină să se aplice regulile vechi, adică să primiţi pensia aflată în plată. Zvonurile cu privire la acordarea contravalorii unui punct de pensie în luna ianuarie 2011, pentru fiecare rezervist, sunt în esenţa lor, cea mai primitivă şi răzbunătoare formă de manifestare a agresivităţii politicii de clan.
Acum suntem cei umiliţi, batjocoriţi şi uitaţi pe terenul dezamăgirii şi al limitării, dar în viitor, poziţiile faţă de luarea deciziilor în stat se pot schimba. Trebuie să strângem rândurile pentru a reuşi, în final, să ne recâştigăm demnitatea furată de lumea măruntă, portocalie. Dezacordul nostru privind recalcularea pensiei pe baza salariului mediu brut pe economie şi NOTIFICĂRILE trimise catre casa de pensii la care suntem in evidenta constituie un instrument de apărare în justiţie .
Justiţia reprezintă cadrul juridic legal în care-i vom acţiona pentru minciună, pentru mizeria în care ne-au aruncat familiile, pentru visele spulberate , pentru limitarea drepturilor fundamentale, pentru lipsirea de suveranitate a ţării, pentru incompetenţă, pentru condamnarea la moarte a bătrânilor şi bolnavilor, pentru alungarea tinerilor peste hotare, pentru promovarea unor nenorociţi în politică, pentru distrugerea psihică şi fizică a marilor personalităţi, pentru întunericul cercetării şi pentru înfometare, pentru toate câte sunt.
Strângeţi rândurile în jurul lui Dogaru şi Pricină, pentru că oameni atât de credincioşi şi devotaţi ca dumnealor nu veţi găsi, eventual veţi găsi doar „lipitori”. Şi trebuie să credeţi cu tărie că la orice problemă litigioasă se va găsi o soluţie fundamentată numai pe unitatea noastră. Aşa suntem noi instruiţi. Dacă nu vom gândi aşa, ne merităm pe deplin soarta acum, la împlinirea a 20 de ani de la căderea dictaturii comuniste în România..
Vă doresc tot binele din lume, Crăciun Fericit, un călduros”La mulţi ani!”
Prof. univ. dr. Petrişor Mandu
Gl.mr(r) Preşedintele Filialei SCMD Braşov
22.12.2010
