Suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii dreptului la munca - o masura neconstitutionala
conf. univ. dr. Valerica DABU
avocat Remus BORZA
Prin capitolul IV "Masuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare" din Legea nr. 329 din 09.11.2009 s-au introdus unele reglementari care afecteaza drepturile fundamentale la munca si la pensie, reglementari care, în opinia noastra, necesita o analiza mai atenta prin prisma Constitutiei. Din acesta dispozitiile mai relevante ar fi: "Art. 18. - (1) Pensionarii prevazuti la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfasoara activitati profesionale pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a prezentului capitol, sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. (2) Persoanele prevazute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Art. 19. - (1) În situatia persoanelor care beneficiaza, prin cumul, de pensie/pensii stabilita/stabilite atât în sistemul public cât si/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.
(2) Daca nivelul pensiilor nete cumulate se situeaza sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie, potrivit legii, în cadrul entitatilor prevazute la art. 17 alin. (1).
(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, persoana are obligatia de a-si exprima optiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la mentinerea în plata a pensiei fata de cuantumul careia, potrivit art. 17, este permis cumulul.
(4) Prevederile alin. (3) se aplica si persoanelor prevazute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligatia de a-si exprima optiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de imposibilitate a exercitarii cumulului.
Art. 21. - În cazul în care optiunea este exprimata în termenul prevazut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4), plata pensiei/pensiilor se suspenda începând cu luna urmatoare celei în care a fost exprimata optiunea pentru continuarea activitatii."
Art. 20. - Neîndeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii în termenul prevazut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4) din Legea nr. 329/2009 constituie cauza de încetare de drept a raporturilor de munca stabilite în baza contractului individual de munca sau a actului de numire în functie, precum si a raporturilor de serviciu."
Dintre reglementarile mai sus citate vom aborda numai câteva prin prisma dispozitiilor constitutionale si a unor acte fundamentale internationale astfel:
1. În primul rând, prin în art. 18 mai sus citat se creeaza un tratament juridic discriminatoriu al unor pensionari în raport cu ceilalti pensionari pe un criteriu special, cuantumul unui drept patrimonial - dreptul la plata pensiei ce face parte din conceptul de avere1. Aceasta rezulta indubitabil din expresia folosita de legiuitor când defineste criteriul folosit ca fiind "nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie"(1693 lei). Sub acest aspect dispozitiile art. 18 din Legea nr. 329/2009, instituind o discriminare pe criterii de avere, sunt susceptibile de neconstitutionalitate deoarece în opinia noastra contravin unor dispozitii imperative din Constitutia României, pactele si tratatele internationale la care România a aderat astfel:
1 În art. 1 pct. 2 din Legea nr. 144 din 21 mai 2007 dreptul la încasarea pensiei este inclus în avere când se dispune: "prin averea dobândita, supusa verificarii în sensul prezentei legi, se întelege totalitatea bunurilor, precum si a drepturilor si obligatiilor cu valoare economica ce apartin unei persoane, care trebuie cuprinse în declaratia de avere, potrivit legii." Ca dreptul la pensie este un bun s-a pronuntat si CEDO în cauza Buchen contra Cehiei.
- art. 4 pct. 2 din Constitutie interzice orice discriminare pe criteriul de avere2, si ca urmare orice lege care ar institui o astfel de discriminare este neconstitutionala inclusiv dispozitiile art. 18 din Legii nr. 329/2009;
2 În art. 4 din Constitutie se dispune: art. 4 Unitatea poporului si egalitatea între cetateni....(2) România este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de..., de avere sau de origine sociala.)
- art. 16 din Constitutie instituie egalitatea în drepturi, în fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari; or suspendarea dreptului la pensie numai pentru unii pensionari este o discriminare în raport cu ceilalti pensionari care continua sa beneficieze atât de pensie cât si de salariul în domeniul bugetar. Ca urmare si din acest punct de vedere dispozitiile art. 18 din Legii nr. 329/2009 sunt neconstitutionale;
- discriminarea pe criteriul averii este interzisa si prin art. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului în care se dispune: "Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta Declaratie fara niciun fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa,... " avere, nastere sau orice alte împrejurari." Deci dispozitiile art. 18 din Legea nr. 329/2009 contravin si art. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului;
- discriminarea pe criteriul averii este interzisa si prin art. 2 pct. 1 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice3 în care se dispune: "Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa respecte si sa garanteze tuturor indivizilor care se gasesc pe teritoriul lor si tin de competenta lor drepturile recunoscute în prezentul Pact, fara nicio deosebire, în special de rasa, culoare, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau întemeiata pe orice alta împrejurare." Iar în art. 26 din acelasi Pact se dispune: "Toate persoanele sunt egale în fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, în special de rasa,...., avere, nastere sau întemeiata pe orice alta împrejurare." Este evidenta interzicerea prin acte fundamentale a oricarei discriminari pe criterii de avere chiar daca este facuta printr-o astfel de lege cum este Legea nr. 329/2009;
3 Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice a fost ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
- de asemenea si prin art. 2 pct. 2 din Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale4 se interzice discriminarea pe baza de avere când se dispune: "Statele parti la prezentul Pact, se angajeaza sa garanteze ca drepturile enuntate în el vor fi exercitate fara nicio discriminare întemeiata pe rasa,..., avere, nastere sau întemeiata pe orice alta împrejurare." Ca urmare se poate sustine ca Guvernul a încalcat aceasta dispozitie în procedura de elaborare a Legii nr. 329/2009;
4 Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale a fost ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
- discriminarea pe criteriul averii este interzisa si prin art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului denumit "Interzicerea discriminarii" în care se dispune: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute în prezenta Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, în special, pe..., avere, nastere sau orice alta situatie". Deci într-un eventual proces la Curtea Europeana Statul român este susceptibil de condamnare în cazul aplicarii acestei discriminari create prin Legea nr. 329/2009;
- si în Conventia OIM nr. 111/1958 ratificata de Parlamentul României prin Decretul nr. 284/1973 privind discriminarea în domeniul fortei de munca si exercitarii profesiei se prevad obligatii pentru Statele semnatare de a abroga legile care creeaza astfel de discriminari: "Articolul I. 1. În întelesul prezentei conventii, prin termenul discriminare se întelege: a). b) orice alta diferentiere, excludere sau preferinta având ca efect suprimarea sau stirbirea egalitatii de posibilitati sau de tratament în materie de ocupare a fortei de munca si exercitare a profesiei, care ar putea fi specificata de catre statul membru interesat dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, daca acestea exista, precum si a altor organisme competente....Art. 3. Orice stat membru care aplica prezenta conventie trebuie, prin metode adaptate conditiilor si uzantelor nationale: a)...b)...c) sa abroge orice dispozitie legislativa si sa modifice orice dispozitie sau practica administrativa care este incompatibila cu politica mentionata;"
2. În al doilea rând prin art. 18 mai sus citat sunt obligati numai unii pensionarii cumularzi sa renunte la locul de munca ales si astfel se încalca si libertatea fundamentala de a alege locul de munca consacrata prin art. 41 pct. 1 teza II-a din Constitutie în care se dispune: "Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera." De asemenea s-a încalcat si Conventia OIM nr. 122/1964 ratificata de Parlamentul României prin Decretul nr. 284/1973 privind politica de ocupare a fortei de munca în care se promoveaza principiul ocuparii depline a fortei de munca, în scop productiv si în conditii de libera alegere a muncii astfel: "... Art. 2. Politica mentionata va trebui sa tinda a garanta: a)...c) ca va exista libera alegere a muncii...de a folosii în aceasta munca calificarile precum si aptitudinile sale... ".
3. În al treilea rând în art. 18 mai sus citat se instituie o obligatie de a opta între "suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie" (1693 lei). Si aceasta obligatie impusa de legiuitor este susceptibila de neconstitutionalitate din mai multe puncte de vedere astfel:
A. Referitor la impunerea "optiunii suspendarii platii pensiei" o consideram facuta printr-o lege neconstitutionala deoarece suprima sau limiteaza dreptul la munca drept de nivel constitutional:
a) aceasta obligatie este impusa discriminatoriu numai unor pensionari dintre cei bugetari asa cum am aratat; este absurd, ilegal si neconstitutional ca un profesor universitar, un medic, un artist, un militar, etc., care are o pensie de 1694 lei sau peste (cu un leu mai mult decât salariul mediu brut pe economie de 1693 lei) sa renunte la dreptul la munca, la libera alegere a locului de munca si a profesiei, drepturi si libertati fundamentale prevazute de art. 41 si garantate de art. 3 pct. 3 din Constitutie. Este evident ca libertatea de a alege locul de munca este suprimata suprimare ce este interzisa imperativ de Constitutie;
b) dreptul la pensie si dreptul la munca sunt drepturi fundamentale care în spiritul Constitutiei nu se exclud si ca urmare pot fi exercitate concomitent; în nicio dispozitie constitutionala nu se conditioneaza exercitarea unuia din aceste drepturi de renuntarea la celalalt drept; Potrivit Constitutiei drepturile fundamentale fiind garantate de Constitutie, sunt neconditionate în substanta lor, nu pot fi suprimate prin lege si nici obligat beneficiarul acestora sa renunte la vreunul din ele. (art. 1 pct. 3, art. 15 pct. 2 art. 53 pct. 2 din Constitutie);
c) dreptul la pensie, drept fundamental este dobândit de salariat prin contributiile anterioare (impuse prin lege) ale acestuia la fondul de pensii corelativ obligatiei statului la plata pensiei dupa pensionare conform legii; daca pensionarul renunta la plata pensiei aceasta echivaleaza cu o renuntare contra vointei sale la o creanta asupra statului; or în art. 44 pct. 1 din Constitutie "creantele asupra statului sunt garantate", si ca urmare sub acest aspect prin art. 18 se încalca aceasta garantie constitutionala. Este un abuz nepermis din partea statului debitor de a suspenda prin lege si chiar a suprima în anumite ipoteze executarea obligatiei sale corelative creantei pensionarului izvorâte din dreptul pensionarului recunoscut de Constitutie pe baza contributiilor obligatorii anterioare. Mai grav este ca aceasta se instituie numai pentru anumiti pensionari;
d) În anumite situatii, suspendarea platii pensiei ar putea pentru unii pensionari sa echivaleze cu suprimarea dreptului la pensie în pofida dispozitiei art. 53 pct. 2 din Constitutie care interzice "atingerea existentei dreptului"; este vorba de ipoteza în care pensionarul care a renuntat la pensie pentru a putea sa munceasca, decedeaza în calitatea de salariat dupa 2, 3 sau mai multi ani de munca fara a mai încasa pensia cuvenita pentru munca anterioara si contributiile anterioare; or statul în calitate de debitor al pensiei se îmbogateste fara justa cauza prin obligarea numai a unor pensionari sa renunte la încasarea platii pensiei si astfel sa nu mai garanteze acestora creantele lor asupra statului;
e) Prin art. 18 mai sus citat se încalca si principiul dreptului legal câstigat, care rezulta din neretroactivitatea legii civile, deoarece dreptul la pensie este un drept fundamental dobândit de salariat prin contributiile obligatorii anterioare ale acestuia la fondul de pensii corelativ platii ulterioare obligatorii a pensiei calculate; salariatul a acceptat sa contribuie lunar la fondul de pensii în considerarea platii ulterioare a pensiei cuvenite de la statul beneficiar al contributiilor lunare; or refuzul platii pensiei de catre stat pe o perioada nedeterminata echivaleaza cu suprimarea unui drept si se încalca principiul dreptului legal câstigat;
f) Suspendarea executarii unei obligatii datorate, nesupusa unui termen de suspendare, este în fapt o suprimare a unui drept corelativ or în cazul raportului juridic de pensionare aceasta nu este constitutionala contravenind art. 47 pct. 2 si art. 53 pct. 2 din Constitutie. Deci, restrângerea exercitarii dreptului la pensie prin art. 18 mai sus citat fiind "sine die" si nu proportionala pe un termen scurt în raport cu "situatia care a determinat-o" este neconstitutionala si din acest punct de vedere;
g) Pentru a da eficienta garantarii constitutionale a drepturilor fundamentale, legiuitorul organic a consacrat în art. 38 din Codul muncii principiul interdictiei renuntarii la drepturile recunoscute salariatilor prin lege sanctionând cu nulitatea orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi.
B. Referitor la impunerea "optiunii încetarii raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie" pe criteriul averii o consideram de asemenea facuta printr-o lege neconstitutionala deoarece:
a) Prin dispozitiile art. 18 mai sus citat s-au încalcat dreptul la munca, dreptul de alegere libera a profesiei, meseriei sau ocupatiei, precum si a locului de munca, drepturi si libertatii garantate de art. 1 pct. 3, si art. 41 din Constitutie5.
5 În art. 41 pct. 1 din Constitutie se dispune: "Dreptul la munca nu poate fi îngradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera".
b) Totodata s-a interzis munca în sectorul bugetar a anumitor pensionari încalcându-se astfel si principiul liberei alegeri a muncii prevazut de Conventia OIM nr. 122/1964 ratificata de România prin Decretul nr. 284/1973 privind politica de ocupare a fortei de munca în care se dispune: "... Art. 2. Politica mentionata va trebui sa tinda a garanta: a)-c) ca va exista libera alegere a muncii...de a folosi în aceasta munca calificarile precum si aptitudinile sale... ".
c) Prin art. 18 s-a interzis exercitarea dreptului la munca pentru pensionarii care au o pensie neta aflate în plata ce "depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie" (1693 lei) respectiv o discriminare pe criteriul averii (cuantumul unui drept patrimonial). Astfel s-a omis si faptul ca în Conventia OIM nr. 111/1958 ratificata de România prin Decretul nr. 284/1973 privind discriminarea în domeniul fortei de munca si exercitarii profesiei se prevad obligatii pentru Statele semnatare de a abroga legile care creeaza astfel de discriminari, respectiv: "Articolul I.1. În întelesul prezentei conventii, prin termenul discriminare se întelege: a)...b) orice alta diferentiere, excludere sau preferinta având ca efect suprimarea sau stirbirea egalitatii de posibilitati sau de tratament în materie de ocupare a fortei de munca si exercitare a profesiei, care ar putea fi specificata de catre statul membru interesat dupa consultarea organizatiilor reprezentative ale celor care angajeaza si a organizatiilor lucratorilor, daca acestea exista, precum si a altor organisme competente...Art. 3. Orice stat membru care aplica prezenta conventie trebuie, prin metode adaptate conditiilor si uzantelor nationale: a)...b)...c) sa abroge orice dispozitie legislativa si sa modifice orice dispozitie sau practica administrativa care este incompatibila cu politica mentionata". De asemenea, s-a omis ca discriminarea pe criteriul averii este interzisa si prin art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului denumit "Interzicerea discriminarii" în care se dispune: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute în prezenta Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, în special, pe...., avere, nastere sau orice alta situatie". Prin nerespectarea acestor dispozitii autorul legii a încalcat si art. 11 pct. 1 din Constitutie în care se dispune: "Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte".
4. În expunerea de motive a Legii nr. 329/2009 referitor la dreptul la munca si dreptul la pensie autorul legii foloseste câteva asa zise argumente care în opinia noastra sunt discutabile si neconstitutionale astfel:
A. Se pretinde ca România ar fi într-o "criza economica profunda" care ar presupune si "reducerea cheltuielilor bugetare" prin "limitarea posibilitatii de cumul al pensiei cu salariu"; Acest argument este discutabil deoarece prin interzicerea cumulului pensiei cu salariul pentru o anumita categorie de pensionari din sectorul bugetar nu se realizeaza nici o reducere efectiva a cheltuielilor bugetare si deci nu are o justificare economica asa cum se pretinde în titlul capitolului IV din Legea nr. 329/2009 din care face parte si articolele 18 si 19 atacate respectiv "Masuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare". Întrucât:
a) în ipoteza în care pensionarul cumulard renunta de buna voie la dreptul la munca si ramâne cu pensia, pentru bugetul statului nu se realizeaza nicio reducere a cheltuielilor deoarece functia liberata trebuie ocupata de o alta persoana careia trebuie sa i se plateasca salariul cuvenit pentru munca depusa în locul pensionarului. Dar oare noul angajat are competenta si eficienta fostului pensionar? În situatia în care pensionarul cumulard renunta, fiind obligat prin lege, la dreptul la munca pe lânga faptul ca nu se realizeaza nicio economie la buget, într-un eventual proces acesta va câstiga si primi salariul de care a fost privat pe perioada în care i s-a încetat raportul de munca în baza unei legi neconstitutionale. Deci statul, institutiile statului vor platii doua salarii pentru o singura munca depusa de cel care a fost angajat în locul pensionarului plus despagubirile datorate ultimului. Si atunci ne întrebam unde este reducerea cheltuielilor bugetare;
b) în ipoteza în care pensionarul cumulard renunta la încasarea pensiei cuvenite aparent ar putea fi analizata, superficial evident, ca o reducere a bugetului de asigurari sociale cu cuantumul lunar al acesteia; dar o astfel de economisire temporara se va transforma într-o pierdere mai mare decât cuantumul pensiei neplatite deoarece obligarea renuntarii la pensie este un abuz care va atrage raspunderea statului de a plati ulterior pensia neplatita, dobânda, cheltuielile judiciare etc. ca urmare a unui sir de procese inclusiv la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
B. Autorul Legii nu justifica în niciun fel suprimarea libertatii de a alege locul de munca - libertate fundamentala garantata de art. 41 pct. 1 din Constitutie. Or prin suprimarea acestei libertati unor pensionari cumularzi s-a încalcat art. 1 pct. 3, art. 4 pct. 2, art. 11 pct. 2 si art. 41 pct. 1 din Constitutie.
C. Nu justifica nici suprimarea dreptului la pensie al unor pensionari cum ar fi în ipoteza decesului acestora în calitatea de salariati obligati sa renunte la încasarea pensiei, iar sumele cuvenite ramân la stat ca o îmbogatire fara justa cauza; Or, prin suprimarea acestui drept unor pensionari cumularzi s-au încalcat în primul rând art. 1 pct. 3, art. 4 pct. 2, art. 11 pct. 2 si art. 41 pct. 1 din Constitutie.
D. Legiuitorul face o încercare, nereusita în opinia noastra, de justificare a restrângerii exercitarii dreptului la munca, afirmând ca aceasta lege este în conformitate cu art. 53 din Constitutie:
a) Astfel, s-a afirmat ca a fost îndeplinita o prima conditie, respectiv ca "limitarea este prevazuta de lege"; dar se omite ca art. 53 trebuie aplicat în concordanta cu celelalte dispozitii constitutionale [cum ar fi de pilda art. 73 pct. 3 lit. p)] care prevede ca regimul general al raporturilor de munca si protectie sociala se reglementeaza prin legii organice si nu legi ordinare. Or, în cazul angajarii raspunderii Guvernului pentru o lege care reglementeaza raporturile de munca în conditiile art. 113 si 114 din Constitutie motiunea de cenzura trebuie respinsa cu votul majoritatii calificate si nu al majoritatii simple. Motiunea de cenzura, însa, introdusa conform art. 114 pct. 2 din Constitutie, a fost respinsa cu 137 voturi din totalul de 469 parlamentari, deci cu o majoritate simpla si nu calificata. Ca urmare, a fost încalcat art. 73 pct. 3 litera p) din Constitutie deoarece Legea nr. 329/2009 nu este o lege organica.
b) Autorul legii referindu-se la dreptul la munca afirma ca "masura restrictiva vizeaza exercitiul dreptului iar nu substanta acestuia" omitând ca:
- în realitate, este vorba de o interzicere a alegerii libere a locului de munca, respectiv a libertatii de alegere care este o libertate fundamentala si ca urmare nu poate fi suprimata;
- pentru unii pensionari renuntarea la munca în sectorul bugetar unde au fost angajati prin concurs sau examen si negasirea unui alt loc de munca corespunzator pregatirii, calificarii si aptitudinilor în sectorul privat în conditiile actualei crize economice echivaleaza cu atingerea substantei efective a dreptului la munca si încalcarea art. 53 pct. 2 din Constitutie. Or, acest aspect a fost scapat din vedere de catre autorul legii mai cu seama în cazul militarilor pensionati ca urmare a restructurarii si reducerii armatei.
c) Autorul legii neglijeaza teza I-a din art. 53 pct. 2 din Constitutie care cere justificarea "necesitatii" masurii "într-o societate democratica" respectiv sa indice cu cât se reduc cheltuielile bugetare prin masura respectiva raportat la cuantumul bugetului si necesitatile acestuia; pe de alta parte masura este discriminatorie asa cum am aratat ceea ce nu este admis într-o societate democratica referindu-se numai la o anumita categorie de pensionari.
d) Totodata, a neglijat si îndeplinirea cerintei prevazute de art. 53 pct. 2 teza a II-a, respectiv a proportionalitatii masurii cu situatia care a determinat-o deoarece nu a prevazut vreun termen de restrângere si nici alti parametri de proportionalitate cu situatia care a determinat-o. Or, asa cum am aratat, suspendarea exercitarii unui drept "sine die" echivaleaza cu suprimarea acestuia si respectiv încalcarea art. art. 53 pct. 2 teza ultima din Constitutie care interzice a se aduce atingere "existentei dreptului sau a libertatii".
e) S-a neglijat si îndeplinirea cerintei prevazute de art. 53 pct. 2 teza a III-a, respectiv "sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu", or, asa cum am aratat, masurile în cauza sunt discriminatorii si deci neconstitutionale.
Nota Redactiei:
Opinia autorilor prezinta interes teoretic si practic, dar problema discutata poate primi si alte interpretari.
Este motivul pentru care asteptam noi opinii în vederea publicarii lor.
Publicat în "REVISTA ROMÂNA DE DREPTUL MUNCII" cu numarul 1 din data de 29 ianuarie 2010
